Neckermann, paradisul perdut

 


IMG_20160406_105256Am făcut un drum la Brăila şi am văzut o Dacie 1300, din aia vintage, fără tetiere. Ce bine era atunci, ce gâturi puternice aveau cetățenii şi ce mult puteau să îşi dea capul pe spate la frâne. Nu ca acum, când s-au dedulcit la confort şi stau țepeni pe Facebook în depăşiri.

Dacia avea trei cd-uri lipite pe grilă, un fel de cei trei muşchetari ai luptei antiradar old-school.  […]

Ziua de luni şi bărbații din ziua de azi

IMG_20160209_133237

Pentru cei care gândesc pozitiv, lunea e un fel de ghiocel de decembrie în raport cu primăvara. E vestitorul prematur al weekendului.

Altfel, situația din țară îşi vede de treabă şi nu ține cont de zilele săptămânii.

Bărbații din ziua de azi scot cutiuțele cu medicamente şi suplimente pe masă, cam cum scoteau cowboy-ii pistoalele şi țigările în saloon. […]

Fer play.

FB_IMG_1458632216288

Aşa e numită concurența loială între fierari.

But I come and I ask you, vin şi vă întreb: cine mai ştie să răspundă la următoarea întrebare a emisiunii?!

Cum numeau vechii fierari fierul lucios? […]

I-au dat dinții! Înapoi.

IMG_20160318_080627

Roboţii nu au să aibă dinţi de viplă. Posibil că nici nu au să meargă la nunţi. Poate că. totuşi, au să organizeze spectacole pentru roboţii emeriţi mai vârstnici, pe genul: Roboţi pentru roboţi. Cert e că fix acum doi ani un robot a scris un breaking news pt LA Times. Acum 6 zile, un robot dezvoltat de Google l-a învins într-un meci de Go pe unul din cei mai puternici şi subtili jucători ai momentului.

În condiţiile astea, putem să ne concentrăm în continuare, ca specie, pe spart seminţe şi bârfe de nuntă. Asta e o preocupare veche, de dinainte să fim culegători-vânători. Dar nu toată lumea putea să participe, erau şi oameni în vârstă, cu beteşuguri, cărora le povesteau rudele cum a fost. Era important să ai Dacie, costum de haine, rochie de la Romarta şi permanent. Dar statutul social încă era parafat, la trecerea dintre comunism şi ce-o fi asta de acum, de dinţi.

În zonele preorăşeneşti, rurale sau preurbane, era esenţial (până de curând) să ai dinţii puşi. […]

Mini Cooper S Countryman by night

IMG_20160227_100338

Pentru a doua oară în viaţă îmi place un Mini. Sunt puţin îngrijorat, pentru că reacţia mea de plăcere după experienţa cu MINI Cooper Countryman S ALL4 poate fi şi un semn de îndepărtare a apocalipsei. Dar şi o dovadă tulburătoare că hipsterii întemeiază şi familii, în ciuda faptului că e o kestie atât de mainstream şi so yesterday. Ceva e, asta e clar.

Am scris aici despre cum a reuşit Mini Cooper Diesel să mă convingă că există, în sfârşit, şi o maşină în spatele vrăjelii de marketing de tip miţipiţi. Ei, ironia sorţii face ca acest Countryman de 184 de cai să îmi placă mai tare decât versiunea clasică, pomenită mai înainte.

În primul rând, pentru că nu l-au concediat între timp pe băiatul de la haptică şi interiorul miroase şi se simte altfel decât ca o imitaţie de fals chinezesc, care scârţîie la fiecare denivelare. Posibil să mai fi angajat pe cineva, ca să crească astfel şi coeficientul de inteligenţă în departament, şi au mutat butoanele de control pentru geamuri, chiar pe portiere. Exact ca la o maşină. […]

Viaţa ca o plajă

IMG_20160315_112504

În general, viaţa e ca pe autostradă. Lume grabită să ajungă undeva, încruntată în aşteptarea destinaţiei unde pândeşte nemilos destinderea. Când te relaxezi, povesteşti ce te-a supărat, ca să fii generos şi cu interlocutorul tău, care de obicei abia aşteaptă să-ţi prezinte bubele. Dai drumul la radio şi asculţi ce dă Marele Dj Surd. De obicei, radioul seamănă cu locul în care te afli, nu ai mari şanse să auzi ceva viu când lumea se scarpină în nas, şi când ascultă şi când vorbeşte. […]

Cele mai fine gogoşele din universul cunoscut

IMG_20150701_232239
Soția unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei m-a conjurat să îi scriu rețeta de gogoşele, după ce a văzut o poză. Printre altele, cei trei copii ai familiei încă cer să li se facă acei cartofi prăjiți, pe care i-am gătit pentru ei intr-o noapte, când părinții dormeau şi credeau că toata lumea face la fel, inclusiv în bucătărie.
Aşa că i-am trimes această scrisorică, drept rețetă complectă.
bonjurică, draga mea,
uite cum e cu gogoşelele:
200 g urdă dulce sau ricotta
1 ou mare sau 2 mici
40 g faina si mai adaugi daca e cazul
1 linguriță praf de copt
1 vîrf de sare
1 linguriță de scorțişoară pudră
coaja rasă de la o lămâie mare, pe care o ții în apă cu oțet 20 min înainte de ras şi o speli bine când te apuci de treabă
zahar – după gust, 1 lingura, ca ghidaj
zahar pudră pt ornare
amesteci brânza şi oul până ce obții o consistență fină
adaugi treptat si incet scorțișoara, praful de copt, coaja de lămîie, zahăarul și, la urmă, făina, în prafuri.
trebuie să obții o pastă ca o smântână groasă, care curge greu (dar curge) de pe linguriță.

 

îl lași 15 minute la rece. dar nu e obligatoriu, daca urlă copiii de foame, poftă și altele.

 

încingi mult ulei de floare sau porumb, într-un vas cu pereți înalți. ideea e să nu ajungă aluatul la fund când îl torni. trebuie să aibă loc să fie preluat de căldură și să se umfle. focul trebuie să fie mediu spre mic. ideal ar fi să folosești vase de fontă. testezi temperatura uleiului cu un vârf de aluat, care trebuie să se prăjeasca instant. dacă se arde, micșorezi flacăra și aștepți. trebuie să ajiungă la un auriu deschis. maximum 1 minut pe serie. dar îți dai seama după culoare.

 

tapetezi cu hîrtie absorbantă vasul în care le scoți. îți ies 25-30 la cantitățile astea și te aștepți să fie undeva între un ou de prepeliță și unul mic, de găină.

folosești o linguriță și nu pui mai mult de trei, pentru că se modifică temperatura uleiului. e destul de migălos, dar poți lucra la două tuciuri și merge mai simplu.

 

gogoșelele sunt foarte, foarte fine, au o textura aerata și se fac foarte repede.

e simpatic că, atunci cînd s-au prăjit pe o parte, se întorc singure, dacă sunt rotunde. mie nu îmi ies toate așa, dar le manevrez cu paleta pe cele care nu fac acrobații.

 

să ai un pahar cu apă la îndemână, ca să clătești lingurița.
cantitatea ideală e cam o linguriță rasă. lași aluatul să cadă, scuturînd un pic, îl ajuți să alunece de pe linguriță.
clatești lingurița în pahar cam la o serie.

 

sunt foarte mișto și fluffy. eu am făcut o spumă rece și acrișoară de rubarbă, dar merg cu toate fructele astea de acum, de la voi din gradină.
și cu înghețată, pentru Daria.

 

te/vă pup și astept feedback.
dacă ai nedumeriri, sună-mă fără milă.
cred că o să înnebunească aripa tânără, hahaha!

2 hours ago

[…]