aum pentru gellu naum

eram la ţară, acum 15 ani. se lăsa seara, eram singur în casă, era o linişte perfectă şi priveam spre grădină. mă gândeam la gellu naum, care plecase dintre noi pe 29 septembrie. doamna lyggia naum mă rugase să scriu ceva pentru o cărticică – reverenţă, din partea prietenilor.

eram cu ochii aproape închişi, probabil meditam, în felul meu. s-a auzit o lovitură într-o fereastră şi am văzut un porumbel năucit de impact, după ce încercase să zboare prin sticla incertă, în lumina care dispărea.

după câteva minute, am scris asta, dintr-o suflare.

aum-for-gellu-naum

Consecvența e bună, da’ să te ții de ea

IMG_20160712_111211-1024x1024

El a început primul! Cunoaşteți expresia, nu?! E de râs. Toţi o folosim în copilărie, când trebuie să ne disculpăm, eventual în faţa unui geam spart. E trecerea subtilă pe care o facem în faţa subiectelor neplăcute, după ce creştem mari, trecerea de la eu la tu. Marile lecţii de morală sau etică par să nu aibă niciun sens dacă le ţii în faţa ta. E generozitatea asta a noastră, a oamenilor, care trebuie să împărtăşească totul către alţii. Ei devin şi subiect şi auditoriu, în acelaşi timp. Autorul e mereu mai presus de orice bănuială, preventiv, întotdeauna.

Am fost zilele astea într-un loc destul de foarte izolat, mai la munte, unde am interacţionat la orele de masă cu restul oaspeţilor, altminteri destul de invizibili şi puţini. Prima reacţie a fost să mă plâng în sinea mea de modul în care românii se ignoră unii pe alţii, adică nu îşi ridică privirea şi nu se salută minimal nici la micul dejun, într-un spaţiu mic, cu mult lemn. Exact cum îi place lui Dumnezeu, din ce am auzit.  Continue reading…

Bruschetă cu brânză de capră, ardei copt şi pesto de patrunjellle

FB_IMG_1471762677614

Trăim vremuri grele. Semnele Apocalipsei se aratâ: tot mai mulți oameni nu suportă mărarul.

Dar noi punem nişte ardei capia la copt şi ne ținem tari. Îi curățăm şi în cufundâm calji intr-o marinadă făcută din ulei de măsline, un pic de zeamă de măsline, un pic de oțet de vin alb, un pic de miere, sare, piper, un cătel de usturoi zdrobit cu lama cuțitului, o crenguță de rozmarin, una de cimbru, Îi lăsăm aşa 2 ore, timp în care facem un pesto de pătrunjelle, cum spun gospodinele din Gaia.  Continue reading…

Bătaia e ruptă cu forța din rai

IMG_20160714_104221-1024x1024

Sau cam aşa ceva. Mi-am adus aminte un citat celebru inexistent până acum şi m-am gândit la generațiile care vin după noi, adică ştiu deja precis încotro e nicăieri.

Iată-l! (Câte jocuri frumoase de cuvinte se pot face cu: iată! S-o facem iată! Iată-l, că nu ştie ce spune! etc)

“Culmea tatuajului? Să îți tatuezi vânătăi!”

(Mihail Sadomasoveanu, adică autorul celebrei lucrări de dezvoltare personală: Forța e tot timpul cu tine, când eşti sado-maso!)

Tot el este autorul celebrei întrebări:

Cum se spune corect: de chichi sau de kinky?

Un cazan de ciorbiță

IMG_20130914_144758

Și cum vă place mâncărica? Deocamdată, e bună.

Noi, românii, avem o știință aparte de a scuza mijloacele, prin diminutive.  Noi am înțeles printre primii că, dacă n-ar fi fost oarbă, puțin probabil ca dragostea să mai fi trecut prin stomac. Sau burtică. 

Eram în fața unei porții uriașe de ciolan, împreună cu doi prieteni cu care gustasem suficient vin în noaptea de dinainte. Eram destul de răvășiți, dar încercam să ne revergorăm. De multe ori, privirea celui înfometat sau mahmur exprimă aceeași langoare profundă ca a omului îndrăgostit. Păream să ne gândim la lucruri aflate mult deasupra realității triviale și de-asta se lega destul de greu și conversația. Continue reading…

Electric Castle rulz!

IMG_20160718_171546-1024x1024

A trecut o săptămână de când a plouat ultima oară peste scenele de la Bonţida. Între timp, ni s-au uscat tuturor şi chiloţii uji, aşa că putem vorbi relaxat.

După gustul meu de semigrec arogant şi plezirist, Electric Castle e cel mai mişto eveniment muzicalo-social din România. Zic asta, cu atât mai mult cu cât anul trecut am făcut nişte glume foarte simpatice, as it would come (cum ar veni, engl.) despre fraţii noştri umeji, noroi-based. Dar cu multă empatie. Continue reading…