Bate-mă, turteşte-mă, loveşte-mă, iubeşte-mă

in Blog Fără categorie, 20.04.2009

A venit vremea în care trebuie să executăm programul de sărbătoare. Gospodina familiei este omul de serviciu.

Ea trebuie să recepţioneze hălci de carne, saci de vegetale şi tot restul proviziilor şi să zâmbească mulţumită orice ar fi.

Asta dovedeşte că sunt totuşi printre noi şi mulţi albi care funcţionează ca negri. Discriminarea, ca şi mancarea, cum zice nea Matache, nu e aşa de uşoară cum crede lumea.

Pe la televizor zic băieţii că nu eşti creştin dacă nu ai pe masă o orgie culinară, care cumulată ar da un miel umplut cu ouă, cozonac, drob, spanac, ceapă verde şi tot ce mai consideră drept-credincioşii că le reflectă dragostea pentru apokatastază şi alte kestii.

Am vorbit cu mai mulţi psihologi care spuneau că toate puseurile semnificative de violenţă domestică apar de sărbători sau la sfârşiturile de săptămână. Asta spun si toate statisticile. Că în aceste momente de linişte, lumea are mai mult timp să-şi spargă faţa sau să facă nişte sfinte crize de nervi.

Teoretic, toţi sunt împreună cu părinţii ori familia, cum spune avertismentul tv, şi încep să-şi iasă din minţi din orice, în special de la detalii domestice. Hai, că ţi-am trântit mielul pe masă, taie-l, fă-l bucăţi, fă drob, opăreşte, fierbe, prăjeşte, frământă cozonacii, colorează ouăle şi gândeşte-te că o faci pentru un moment de neprihănită sărbătoare, pentru că expresia cu care vin de obicei bărbaţii din piaţă, nu e tocmai una creştinească.

Într-un fel, sărbătorile astea despre care se grăbesc să manânce rahat în registrul patetico-poetic toate formele de media, inclusiv oamenii, sunt un prilej exclusivist de exploatare a aproapelui de sex slab sau frumos – că nici partea asta nu mai e foarte clară.

E o încleştare, e o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a îndeplini cerinţele momentului şi pentru a răspunde prezent la toate strigările, indiferent de sacrificii. Gospodinele sunt cele definitiv răstignite pe crucea sărbătorii de nişte presiuni sociale scăpate complet de sub control.

Se pare că nu eşti om, dacă nu ai cel mai mare miel din lume în portbagaj, cel mai mare drob pe masă, cele mai colorate ouă, cei mai pufoşi cozonaci sau nici măcar. Dar toate astea trebuie să fie acolo, chiar dacă cineva trebuie să se chinuie să le facă, de cele mai multe ori, doar de dragul de a le face, pentru că aşa e frumos, sau aşa e obiceiul.

În privinţa asta, ecologiştii chiar au un cuvânt greu de spus, pentru că se ard foarte multe gaze naturale pentru prăjituri mediocre pe care nu le va mânca nimeni, niciodată. Dar exemplul sacrificiului christic se transferă încetişor în bucătării, cu singura diferenţă că acolo trebuie să sufere de obicei mamele.

Ele ar trebui să zâmbească voios în timp ce rămân singure cu kilogramele de hrană neprelucrată, pe care trebuie să o aşeze cu duioşie şi bucurie în formele sărbătorii, în timp ce animalul păros urlă că nimic nu e bine, că nu sunt alimente suficiente, că nu e bine nicicum şi că e oricum prea mult pentru un om să meargă la piaţă.

De la aceste incompatibilităţi uşor de înţeles apar fie cearcănele simple, fie cearcănele vinete la gospodinele care se iau prea în serios şi încearcă să privească dincolo de bucătărie.

Sărbătorile înseamnă teroare dincolo de poleiala asta patetică, înseamnă oboseală, discuţii imbecile despre organizarea festinului, crize de nervi pornite de la orice amănunt mizerabil. Şi mai ales, înseamnă exploatarea omului de către om, indiferent de vârstă sau educaţie.

Turiştii îşi terorizează gazdele, soţii îşi terorizează soţiile, copii îşi terorizează părinţii din cauza iepuraşului. Am văzut infinitele expresii ale acestei disperări care se răspândeşte ca o molimă exact atunci când ar trebui să fim transparenţi şi luminoşi.

Am ascultat între pereţii blocului copilăriei, în piaţă sau la supermarket aceeaşi mizerabilă arie a infamiei mânate în luptă de cauza iubirii sfinte pentru măruntaie şi friptură. Urletele şi crizele de nervi merg bine cu smerenia ipocrită şi crucile pe care şi le fac de zor toţi cei care se grăbesc acasă să-şi terorizeze familia. Dintr-o sărbătoare a păcii, tocmai asta lipseşte, atunci când totul se rezolvă cu mâncare şi eventual pumni în cap.

O doamnă pe care o admir are un copil interesant, care e la vârsta întrebărilor. Şi a spus: înţeleg, când mori, trupul se duce la loc în pământ, sufletul merge în cer, dar cu numele ce se întâmplă?

post scriptum – nu e vorba despre o teorie apocaliptică, am întâlnit în ultimele zile mai multe femei învineţite de soţi, chiar în noaptea de Înviere. nu că voi ca să mă laud, nici că voi să vă-nspăimânt …

Lasă un comentariu

  1. roxana
    20 April 2009 la 20.04.2009 11:25

    cât adevăr grăieşti. şi mai ales cât de trist. sărbătorile au devenit prilej de desfătare cu bucate cât mai multe şi mai grase şi prilej de a consuma alcool până la uitarea de sine. doar aşa simt unii din categoria de mitocan de sărbători, împlinirea spirituală.

  2. Gibzie
    20 April 2009 la 20.04.2009 11:41

    Lumea o ia razna in toate felurile in momente de genul asta.
    Mama mea a primit impartzeala o farfurie cu ou, cozonac n stuff, plus o cutie de Dr. Pepper.
    Crazy!

  3. roxana
    20 April 2009 la 20.04.2009 13:53

    :))

  4. Carmen
    20 April 2009 la 20.04.2009 14:36

    Intr-adevar, sarbatorile au devenit si ele motive de stres si de oboseala pentru multi dintre noi si multi am uitat ca in ultima instanta, lucrurile marunte sunt importante si frumoase. Am privit oameni alergand prin hypermarketuri cu propriile carucioare dupa cozonaci sau alte produse de pus pe masa de Paste, precum niste veritabili “jucatori de fotbal” (numai mingea a fost inlocuita si terenul de joc). Am fost martora la disperarea cretina a unora care nu inteleg ca a trai indopati de mancare, nu inseamna ca traiesti si frumos ori ca simti minunea invierii Domnului. Nu esti Luminat, daca apelezi la atitudinea tipica porcinelor. A fi sarbatoare inseamna altceva. Hristos a inviat!

  5. Antoaneta
    20 April 2009 la 20.04.2009 15:52

    Hristos a înviat! Lumineaza-i, Doamne.

  6. deci,totodată...
    20 April 2009 la 20.04.2009 16:18

    duammmmneeeeee (3-4 cruci) ! unde trăieşti puţă ?! or n-oi avea io oichii deşchişi , da parcă n-am auzît aşa şi ceva pin juru meu , şi am deja o vîrstă !…
    ăsta ar trebui să fie comentu meu , da din păcate oricît de izolat aş încerca (aşa am ales io) să mă aşez în peisaj , tot măi aud de-al de-astea . da contracarez repede-repede (ca să uit , probabil ) cu vre-o facere de bine cuiva de-al meu , mereu de-al meu , că-ncătră ei simt io că trebe să dau cînd am , că n-am mult timp ,c-aş da şi altora .

  7. earthwalker » Blog Archive » de pasti
    (author) 20 April 2009 la 20.04.2009 17:54

    […] cateodata imi place sa fac mancare, cozonac chiar, prajiturici, iar gatitul ma relaxeaza si ma binedispune. dar nu sunt un fan al meselor intinse cu de toate de pasti. de pasti anul asta am fost la restaurantul indian, ca in multe alte duminici. mi-ar fi placut, poate, sa mananc si ceva traditional, dar si mai mult mi-a placut sa ma simt libera. pentru mine libertatea inseamna, printre altele, sa pot, daca vreau, sa imi las farfuria murdara pe masa si sa plec, sa ma intorc mai tarziu, cand am chef, si sa o spal. Mi-a venit sa imi declar libertatea dupa ce am citit articolul asta. […]

  8. A.
    20 April 2009 la 20.04.2009 19:01

    In urma tuturor acestor cuvinte grele, se cuvine ca macar unul dintre noi sa spuna ca, dincolo de aceasta teroare, dincolo de cearcane, dincolo de toate, exista pe alocuri, in aceasta sarbatoare, lucruri care trec de poleiala patetica de care se face vorbire.

  9. cezara
    20 April 2009 la 20.04.2009 21:39

    incep femeile sa gaseasca metode inedite de evadare din bucuria sarbatorii?
    ai citit declaratiilor medicilor de la urgenta conform carora numarul femeilor care au ajuns la spital zilele acestea in coma alcoolica a fost mai mare decat cel al barbatilor?

  10. Pinocchio
    20 April 2009 la 20.04.2009 22:07

    “Am sa te prind si-am sa te bat/cu scindura de la pat”, *lol* Si da, ecologistii protesteaza ca prajiturile pentru ca se arde gazul sint mediocre, heh.

    Dar ce vedem la sfirsit: Ce se intimpla cu numele? Copiii sint intotdeauna geniali.

  11. fcb
    20 April 2009 la 20.04.2009 22:49

    nu stiu ce spui domnule… eu am facut cu mana mea un gratarel usurel cu salata si legume la tigaie si soatza a spalat vasele. bataie de la ea n-am luat.

  12. luminitza
    21 April 2009 la 21.04.2009 00:26

    aici nu gasesc nici shtevie nici praz!mielul n-ar incapea pe masa mica de brad pliabila de la bucatarie , nici loc in micronude sa-l fac n-am.cozonac ori il inlocuiesc cu briose de la supermarché, ori il iau in ziua de inviere de la biserica ortodoxa romana de aici (unde preotul l-a pus sub cheie datorita “netrebniciilor facute de unii rrromi nebotezati in noaptea sfanta a invierii”), ouale le-am vopsit intr-un an cu ruj , noroc ca anul asta m-am prins ca e vopsea “ca la noi” la magazinul alimentar yugoslav singurul loc de unde ma aprovizionez si cu varza acra de craciun.asadar te invit la mine pe blog sa vezi cate trei surcele au ramas din bogata masa de pasti.insa recunosc , anul asta au lipsit si vanataile de la desert:-)

  13. okta
    21 April 2009 la 21.04.2009 04:04

    Şi chiar de-ar fi aşa (îmbeznat şi crâncen) peisajul nostru pascal, tot îmi vin două întrebări:
    1. De unde toată vrajba asta? Te-ai extras bine-mersi dintr-un tablou uşor lugubru, aşa cum l-ai pictat, şi-ai prorocit o lume mai bună fără promoţii de smerenie şi prăjituri. Şâ?! Care-i miza? Nu mai facem Paşti, nu mai facem cozonaci, nu mai mergem la Biserică? Sau, le facem pe toate dar … mai în regulă şi mai onest? Buhuhu. Postul tău se termină prea repede. Zi pe şleau ce vrei.

    2. Eu nu cred că ai întâlnit în ultimele zile mai multe femei învineţite de soţi. Şi dacă ai întâlnit mai multe femei învineţite, mă îndoiesc că ai aflat şi că au fost cotonogite de soţi (aşa ceva nu se afirmă într-un small talk la Înviere). Şi dacă ai întâlnit mai multe femei învineţite şi ai aflat că mai mulţi masculi le-au făcut ochii panda, mă îndoiesc şi ar trebui să te îndoieşti şi tu că ele au fost învineţite în scenariul acesta îndopat de mâncăruri şi nervi. Dar, repet, eu nu cred că ai întâlnit. Or, dacă aşa e, la ce ai băgat o gogonea acolo?

  14. raluca
    21 April 2009 la 21.04.2009 09:14

    Pai e si vina gospodinei aici. Pe baieti cine ii educa? Ia fiti mai atenti cum se poarta mamele cu copiii de sex masculin si multe se vor explica. Baiatul nostru, faraonul nostru.

  15. Urania Cremene
    21 April 2009 la 21.04.2009 10:49

    Ma uit de la distanta la tine si la blogul tau de ceva vreme deja….Cumva (nu stiu daca e din cauza ca lumea e mica sau noi suntem putini) dam nas in nas la o serie de evenimente si ne uitam unul la altul si tu nici nu stii cine sunt cand scriu asta….o fatza reconoscibila printre multii necunoscuti. Oricum, am decis sa ies din anonimat pur si simplu pentru ca articolul tau cu tente pascale este un plagiat…fara sa fie cu adevarat unul. Sa explic: scriu si am scris dintotdeauna, iar ideile tale de mai sus le-am scris EU anul trecut pe vremea asta, vizitator al multor case fiind in care, spre deosebire de cea in care-mi locuiesc parintii, femeia n-apuca nici macar sa bea, vorba aceea, un sange al Domnului, da’ sa mai faca vreo conversatie, cat de capabila de acest efort intelectual stiam eu doamna in alte circumstante! Am ajuns la concluzia ca, oricat de misogina ar fi aceasta tara in comparatie cu altele traite si vizitate de mine, o alta explicatie a acestei exploatari consta si intr-un factor psihologic, pe care-l recunosc si la mine, cand ma apuca gatitul (si zau ca-mi place sa gatesc!): se numeste COMPENSARE. Ceea ce s-ar traduce prin nevoia de atentie si recunoastere a meritelor pe care, in mod obisnuit, femeia cu pricina nu o are satisfacuta, fiindca grobianului nu-i trece prin cap (desi e licentiat, dragul de el si are si-un MBA!), sa-i spuna partenerei lui ca e frumoasa, desteapta si ca-l excita foarte tare lobii urechii ei micutze. Asa ca ea gateste, in speranta ca EL se va uita duios si recunoscator la ea, si,improscand cu gura plina mesenii, va rosti ceva mai mult sau mai putin inteligibil, dar de genul: “mamica, ce ciorba buna ai facut!” Desigur, nu se va abtine sa nu adauge un “dar” propozitiei de mai sus. Te las pe tine sa umpli spatiul gol.
    Stii ce cred eu? Ca oamenii se impart in doua categorii: oameni LA FEL si oameni ALTFEL. Cei altfel sunt si ei, fie la fel, fie altfel. Daca esti in ceatza, e bine, dar explic: cand mergi pe strada, te uiti in jurul tau la felul in care oamenii isi misca trupul, gesticuleaza, privesc, sunt imbracati si STII din care categorie sunt. Li se citeste in privire ritmul vreunui Gutza, sau o curiozitate complice care transmite mesaje in acelasi limbaj cu tine? Noi, cei ALTFEL, gandim infiorator de similar. Daca vrei sa continuam conversatia pe acest subiect, presupun ca mailul meu iti este disponibil, din moment ce l-am scris…
    Hai sa avem LUMINA!

  16. razvan
    21 April 2009 la 21.04.2009 15:33

    in general, politistii spun ca prind mai multe femei cu alcool la bord decat barbati, deci atentie sporita

  17. razvan
    21 April 2009 la 21.04.2009 15:36

    o sa ma gandesc sa pun si niste rezumate la finalurile textelor – ce a vrut sa spuie poetul …

    din nefericire, faptul ca tu nu crezi nu are legatura cu ceea ce au patit sotiile gospodine.

  18. vali din berceni
    21 April 2009 la 21.04.2009 16:27

    eu sincer m’am perturbat fuarte de aceasta pro-funda imparteala intre la fel si altfel – la fel si altfel precum si de felul in care cei altfel gindesc infiorator de similar.

    daca as fi putut, l-as fi rugat pe n.i. carevasazica, sa ma lumineze in aceasta schema logica sau nu, dar in lipsa lui (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace) va rog sa dezvoltati dumneavoastra subiectul pentru ca cum ziceam, ati stirnit o curiositate si nu-i cuser sa dezbateti acum subiectul DOAR cu domnul razvan.

  19. vali din berceni
    21 April 2009 la 21.04.2009 16:36

    off topic (sau nu:))
    nustiu daca ati vazut la tv o emisiune cindva luna asta dar eu am vazut (si am gasit transcrierea (cred) aici http://www.realitatea.net/transcript/2009-4-4/19 ) si m’am stricat de ris cu cele doua nume pursisimplu: iordanica cantabine si catalin paenalte. am zis.
    si nu’i frumos sa rizi de numele omului. stiu.

  20. diana
    21 April 2009 la 21.04.2009 16:42

    E cam usor sa acuzi pe cineva de plagiatul unor idei care de fapt stau in capul multor oameni, dar daca le-as fi scris pe blogul meu inexistent, nu le-ar fi citit nimeni, si atunci ce sens ar fi avut.
    Parca zici ca ai stat la panda.

  21. dildobrica
    21 April 2009 la 21.04.2009 19:18

    vroiai sa spui “din fericire”..:)

  22. doina
    21 April 2009 la 21.04.2009 23:10

    Nu-i frumos da-i adevarat, in special despre crizele de nervi in familie – dreptu-i ca nu se finalizeaza totdeauna in palme, dar o vorba bine spusa printre dinti inlocuieste uneori chiar si un uppercut meserias. Probabil e un fel de catharsis, prin suferinta ajungem la purificare, prin mincare – ce dumnezeu, trebuie sa traim, nu, omul ala nu s-a sacrificat degeaba pentru noi… :))

  23. Irina
    22 April 2009 la 22.04.2009 00:20

    Razvan,
    tu… esti un fel de Easter Grinch?
    Si, daca da, cum interactionezi cu iepurul de paste?
    Ca-n rest:
    Te iei asa, senin & sistematic, de muntele de cozonaci al patriei. Pui la indoiala dreptul sacrosant al poporului de a baga constiincios la ghiozdan bucati (vorba Adei Milea) din foste animale. Ca sa nu mai zic de minunat-mondena intrebare “unde-ai facut invierea?” (pe care ma suprinde ca n-o mentionasi), de cuvioasele inghesuieli aproape rugby-ste si de ochisorii cei vinetii, fara de care nici n-am sti bine ce e aia du-te de ia lumina.
    Si… ce planuiesti sa le dai celor care atat stiu sa faca in schimbul actualului lor modus vivendi? Vreo carte, Doamne-feri?
    Sau stam pe margine noi astia (pretins?) altfel (o citez cumva pe Urania) si ne dam chibiteste ghionti aprobatori, uitandu-ne la restul lumii?

  24. writeman
    22 April 2009 la 22.04.2009 09:41

    cine nu a pacatuit sa arunce piatra… m-ai amarat cu articolul asta, e o mizerie. crezi ca il citeste vreunul din aia care isi bat nevestele si se pocaieste brusc? crezi ca spui ceva nou cu diatriba asta impotriva spiritului sarbatorilor prost inteles, bine infasata intelectual asa? asa e de cand lumea, asa l-au imbulzit pe Hristos. deci care e rostul unui articol scris pe tonul asta?

  25. razvan
    22 April 2009 la 22.04.2009 09:56

    tu inca mai crezi că numai mitocanii si cei care nu au absolvit o facultate îşi bat nevestele sau îşi terorizează familia, aşa-i? :))

  26. cinema victoria
    22 April 2009 la 22.04.2009 10:25

    o tipa mi-a povestit mai demult despre taica-sau. omul lucra in diplomatie, arata si se comporta impecabil in vazul lumii, insa acasa arunca dupa nevasta-sa cu fierul de calcat …

  27. razvan
    22 April 2009 la 22.04.2009 10:53

    da, dar il scotea din priză, ceea ce denotă un respect deosebit pentru planetă.

  28. Dromihete
    22 April 2009 la 22.04.2009 20:05

    citind imi vine in minte urmatoarea insiruire de intrebari

    1 – daca nu de paste atunci cind? ca odata-i pastele!
    2 – daca nu cu palma atunci cu picioru
    3 – copilului aluia de ce i se ascunde existenta ezoterismului? pe el l-ar elibera si pe parinti i-ar salva de intrebari stupefiative. cred…

    …pe pamint pace si intre oameni bunavoire

  29. writeman
    23 April 2009 la 23.04.2009 11:20

    nu cred asta. te acuzam pe tine ca le aduci frumos din condei si faci o peltea elevata care nu serveste la nimic. pur si simplu nu-mi place atitudinea – o aveam si eu in liceu cand radeam de Craciunul Coca-Cola. dar m-am mai desteptat intre timp – sa te razi de cat de prosti sunt altii si cum inteleg pe dos sensul unei sarbatori cred ca e meschin. AER DE SUPERIORITATE, asta am simtit in ce-ai scris si a mirosit urat. altfel, ramanem prieteni, bine? 😛

  30. razvan
    23 April 2009 la 23.04.2009 11:30

    in fine, las’ ca ne-ntelegem noi.
    nu despre asta era vorba, dar noi sa fim sanatosi.

  31. adina
    24 April 2009 la 24.04.2009 12:41

    foarte egiptean copilul care intreba de nume…

    writeman, ai rezumat f bine si sentimentul meu dupa ce am citit toate acestea.
    articolului ii lipseste modestia, pare sa spuna ca multi oamenii nu sunt constienti de natura ritualului la care participa din reflex, bucurandu-se doar de partea superficiala a sarbatorii (mancarea) si folosind-o ca prilej de discriminare. hai sa fim seriosi. iar se vorbeste despre o categorie imaginara, oamenii “aceia” nederepti spre deosebire de categoria de oameni corecti, de parca s-ar putea separa atat de simplu intre categorii. arata cu degetul, de parca autorul/eu/noi am fi mai constienti de toate acestea si nu am discrimina niciodata, volutar sau involuntar…
    eu m-am gandit de data asta mult la acea intrebare si raspuns “hristos a inviat?” “adevarat a-nviat!”, cu sentimentul acut de ignoranta descoperita in mine. cand raspunzi automat la o asemenea intrebare (automat, adica nesincer) nu e acelasi lucru cu a te indopa cu tot felul de bucate? nu e la fel de necrestinesc ca si expresia barbatilor care merg la cumparaturi de pasti la piata? si cati dintre noi pot pretinde ca nu raspund automat la aceasta intrebare?

    intr-un fel suntem cu totii condamnati la ignoranta si superficialitate cand retraim ritualuri fara a le interioriza. nici nu stiu, sincer, daca interiorizarea aceea e posibila fara a avea o inclinatie naturala inspre credinta, dar cred ca toleranta fata de natura acestor ritualuri se poate mari prin citirea unor texte teologice.
    e foarte usor sa mergi pe discursul actual de libertate, eu, daca vreau, nu fac cozonac de pasti, mananc la restaurant, sunt liber/a (ca sa nu incep sa vorbesc despre discursul ecologic…). da, ok, libertate libertate. dar credem despre noi ca am avut libertatea sa alegem, si am ales, cu ce drept spunem ca ceilalti, care se ocupa de cozonaci si miel, nu au ales sa faca ceea ce fac?!
    “Gospodinele sunt cele definitiv răstignite pe crucea sărbătorii de nişte presiuni sociale scăpate complet de sub control.”
    adica noi suntem superiori, ca ne gandim ce facem si alegem, nu suntem victimele presiunii sociale, dar altii nu se gandesc si nu aleg, sunt victime… pe bune?! eu nu as fi atat de sigura… cum in ciuda unei diplome de facultate se poate ajunge la violenta familiala, exista suficient de des intelepciune si liber arbitru si in lipsa unor diplome, si urmand in aparenta suvoiul.

    cu televiziunea e alta poveste… ai spus “Într-un fel, sărbătorile astea despre care se grăbesc să manânce rahat în registrul patetico-poetic toate formele de media, inclusiv oamenii”, toate formele media sau majoritatea lor da, oamenii nu, sau nu intotdeauna, de fapt, cel mai mult atunci cand fac parte din mijloace media. sa nu confundam traditia de la televizor cu traditia reala. prima incearca sa o influenteze pe a doua, si poate reuseste, dar e o influenta momentana, a doua e mult mai batrana si mai puternica, oricat de omniprezenta in vietile oamenilor ar parea prima.

  32. WWJD « Locke’s Blog
    (author) 25 April 2009 la 25.04.2009 08:25

    […] Uncategorized | Etichete: paste | No Comments  Mi-au placut mult posturile acestea ale lui Exarhu si Bendeac. Despre Paste, asa cum este perceputa aceasta sarbatoare de […]

  33. gala
    30 April 2009 la 30.04.2009 15:47

    Sarbatorile ne sugereaza faptul ca nu ne face bine psihic si fizic sa stam impreuna. Asta in continuarea concluziei specialistilor cu referire la cresterea numarului actelor de violenta in timpul liber.

  34. smara
    12 February 2010 la 12.02.2010 12:05

    umblând eu așa, cu atitudinea tip ”printre bloguri suntem noooi…”, gata să sar la beregata cuiva, cu argumente, evident, m-am liniștit brusc citind postul ăsta de sărbătoare. da, este adevărat, Crăciunul și Paștele sunt cu mult mai terifiante decât traficul din oraș, tocșourile de la televizor, fii-mea cea mare care o fugărește pe fii-mea cea mică cu scopul declarat de a o trosni când nu observă nimeni, oamenii care vorbesc mult și prost, etcetera. E foarte bine așa. În cea mai cretină lună din an, pot să mă relaxez și să mă bucur știind că a fost mai rău (de Crăciun) și va fi mai rău ( de Paște). În acest mod simplu, sărbătorile aduc lumină și pace în sufletele păcătoșilor. Mulțumesc, cu sinceritate și umilință. Și sărutări de mâini doamnei.

← Inchide