Razvan Exarhu

Digestia este măsura tuturor Lucrurilor. Intrăm într-o perioadă a Majusculei. O parte din alimente se scriu acum cu literă mare, la fel ca şi unele substantive mai filosofice: Iubirea, Timpul, Lumina, Cozonacul, Digestia, Oul, chiar şi Lerul – dacă suntem puţin zăpăciţi.
Din fericire, încă nu a sosit Momentul să auzim la radio o reclamă care [...]

În mare, lumea modernă ne tratează ca pe nişte bătrânici numai bune de trecut strada cu forţa. Îţi spunem noi că o să te simţi extraordinar vizavi, mamaie, matale nici nu-ţi dai seama. Noroc cu noi, că te-am ars cu ţigara ca să te laşi de fumat, că altfel puteai să te îmbolnăveşti. Pe scurt, [...]

N-am spus-o eu, a spus-o regele Bhutanului, Jigme Singye Wangchouck.
Adică o ţară care nu a avut monedă până în 1970, când a fost inaugurat şi primul drum asfaltat. Aeroport are din 1983, iar internet şi telefonie mobilă, din 2003.
Ca să se păstreze stilul minimalist, spre acest minuscul regat zboară o singură linie aeriană, care deţine [...]

Mă bucur că tuturor li se pare firesc să se plângă de încălzirea globală când ninge.
Pentru că e limpede că nu există suficiente resurse medicale care să rezolve the big buba la cap. Simt că lupta pentru pace o să ne omoare, nu războiul. Şi în fond, decât să dea în cap la oameni [...]

Vă imaginaţi că într-o singură zi poate fi adunat tot gunoiul din ţară? Pare posibil, din moment ce e nevoie doar de câteva ore ca să se umple la loc. O minte neliniştită a avut această viziune, şi prima ţara făcută lună a fost Estonia, în 2008. Istoria s-a repetat în Letonia şi Lituania, în [...]

Cum s-o fi întâmplat că am ajuns să mâncăm ca în gară la Făurei? Ceea ce se aşază la un nivel mediu în farfurie acum în ţara lui Păstorel Teodoreanu seamănă suficient de bine cu drumurile, casele noi şi atmosfera de turkish bazar din China. E normal să fie aşa.
Mâncare ca de lagăr de lux, [...]

Am auzit povestea unui român fugit pe la începutul secolului trecut din ţară şi care, după întoarcere, a ajuns să trăiască singur pe un munte, împreună cu colecţia completă pe 40 de ani de „New York Times”.

Nu credeam să existe şi rechini nepricepuţi.
Aşa cum nu-mi imaginam că există negri care să nu ştie să joace baschet.
Mi-am revizuit un pic atitudinea de când toată suflarea se uită la emisiunea „Mogulii spun lucruri trăznite”.

O bună parte din ce trăim seamănă cu o cofetărie din Slatina. Atletul Albanez îi spune şi e ţinută, evident, de o familie de albanezi, ultimii 11 din oraş. Fac bragă, îngheţată şi dulciuri de vreo 300 de ani. Cam cât îţi ia să obţii un gazon englezesc decent.
Cofetăria e pierdută printre nişte blocuri, sedii [...]

Există două tipuri de oameni pe lume: cei care ridică ştergătoare şi cei care ajung după ce ştergătoarele au fost deja ridicate.
Unii pot trăi cu această frustrare chiar foarte mult şi nu dau semne că