nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu am rămas cu o mare simpatie, din perioada mea hippy, probabil, pentru tipii care rad o bere la micul dejun. şi pentru tipele, fireşte.

într-o lume normală, aşa ar trebui să meargă treaba şi sunt convins că am vedea mai puţine mutre încruntate pe stradă. şi sigur am auzi numai clacsoane de simpatie.

mai nou am observat că lumea zice: hai să ne vedem la un suc. normal că toţi beau bere. aici ne-a adus moştenirea grea a trecutului. berea e o formă de rezistenţă. să creadă ăştia care ne ascultă telefoanele că suntem tâmpiţi şi bem numai suc de portocale cu 10 la sută fructe.

când eram micuţ, ai mei îmi dădeau bere pentru copii. vodcă pentru copii nu se găsea.

acum fac clătite cu bere. un pic de bere, restul o folosesc la altceva.

pentru că urmează să particip împreună cu alţi meseni celebri la o dezbatere ştiinţifică legată de importanţa alegerii gustului, iniţiată de Ciuc, mă gândeam să discutăm un pic între noi despre asta.

ştiţi ce bere vă place? e mai bună când urlă la televizor un comentator imbecil?
vă ajută să vă justificaţi burticica?

recunoaşteţi că puteţi bea 20 de sticle doar pentru că vă place gustul? sau o beţi ca pe un aliment? o bere, egal o sarma. nimeni nu te poate acuza că ai atacat două navete. asta înseamnă cel mult o crăticioară medie.

ce aţi consumat, stimate conducător? nijtee sarmaleee reci.

mai are vreo importanţă pentru voi gustul berii în ziua de azi, fraţi consumatori?
cheers!

am făcut şi un schimb de impresii cu alte victime ale încălzirii globale, pentru că e clar că şi vopsitul ouălor cu prostii la plic a contribuit la schimbarea climatului.

principala soluţie pare sa fie foaia de ceapă. e adevărat că-ţi trebuie vreo 10 kile probabil, dar parca asta contează, când te gândeşti că planeta o să aibă un frison de plăcere atunci când tu o să pui pe masă nişte ouă căcănii.

oricum, nu a funcţionat nici foaia de ceapă, nici şofranul nici restul plantelor din flora şi fauna româniei, tibetului şi celorlalte locuri sfinte.

dar e important spiritul, asta e clar, şi de-asta mă simt mult mai înălţat, că măcar nu am stricat mai mult de patru ouă.

dar cozonacii, cozonacii nu contribuie şi mai mult la încălzirea globală?

mi-am dat seama unde greşeam. procesam prea mult. ştevia e o buruiana, nu are sens să o oblojeşti prea tare.

aşa că am simplificat.

am spălat bine frunzele şi am lăsat şi o parte din codiţă, la fel de mare ca de obicei.

am tocat ceapă şi usturoi verde din belşug, am pus apă cu sare la fiert. am opărit frunzele de ştevie câteva minute, să zicem trei.

în timpul ăsta,  am călit verdeţurile uşor în ulei de măsline, am scos ştevia cu spumiera şi am azvâlit-o întreagă în oala mare şi intunecată în care perpeleam gusturile.

de obicei, mă chinuiam şi stăteam să tai ştevia bucăţi. acum mi se pare o tâmpenie, ca orice mâncare în care prospeţimea este zdrobită până la anularea fibrei. aşa că am lăsat planta în voia domnului, departe de cuţit.

am adăugat şi un pic din apa de la opărit, am ajutat cu sare, piper şi un suc de roşii făcut de o mătuşică Jedi.

am decorat cu nişte boia dulce şi am pus şoimul mileniului la cuptor.

după o jumătate de oră în care vă căutaţi motive să fugiţi de lângă cuptor, e gata.

pentru că frunzele sunt lungi, puteţi să vă imaginaţi că mâncaţi paste, atunci când răsuciţi furculiţa în verdeaţă.

Doamne-ajută şi poftă bună.

ps – folosiţi un vas cât mai mare, au să vă iubească mulţi oameni.

da, e făcută de mine.

pornind de la impresia mea nedezmintita ca viata e frumoasa, merita traita, halita, beuta, iubita, va rog sa fiti alaturi de mine la un experiment pe care vreau sa-l transform intr-un articol despre experiente firesti de tip carpe diem.

eu cred ca mancarea buna sau masa impartasita cu prietenii schimba mult din perspectiva zilei.

asa ca daca vi se intampla sa va loveasca bucuria de la un sosuletz, de la o fripturica, daca va buseste plansul in fata unei supe clare, daca levitati de la o galushka pufoasa, lasati-ma sa aflu.

tema ar fi: ce mancarica buna am gustat sau am facut eu astazi si de ce m-am simtit om?!
povesti, fotografii, procese verbale, retzete.

va astept si va doresc pofta buna la masa in continuare.

razvan