de ce sunt fericit
Written on September 21, 2007
Sunt fericit pentru că stau pe balcon, la radio clandestino, şi beau un vin cu prietenii mei. Nu e vinul meu, pentru că vinul meu nou abia a început să fiarbă. Dar peste cinci săptămâni o să-l bem, pentru că am fost împreună la cules.
Dacă vreţi să înţelegeţi ceva despre cei care vă sunt aproape, cred că puteţi să-i cunoaşteţi mai bine la un cules de vie. Şi puteţi să vă înţelegeţi mai bine limitele, eventual să le depăşiţi – dacă vă ţin nervii.
Sunt fericit pentru că sunt liber şi pentru că ideile mele despre libertate seamănă cu viaţa mea, cu prietenii mei şi cu întâlnirile splendide care definesc puterea unei viziuni comune. Întâmplarea are urmări logice. Iar sentimentul acela pe care ţi-l oferă întâlnirea cu nişte oameni care privesc din perspective diferite, din culturi şi vârste diferite în aceeaşi direcţie atunci când o lume nouă se naşte, este de nepreţuit.
Simţeam că e nevoie de mai mult decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a mijlocit nişte întâlniri pe care nici cel mai sfidător optimism nu le putea anticipa. Dacă ar trebui să explic unei civilizaţii extraterestre ce mi se pare important la specia umană, aş vorbi despre dragoste şi prietenie.
În fond sunt acelaşi lucru dincolo de anumite nuanţe. Nimic din ce este important în viaţa mea, nimic din lucrurile care mă fac să mă simt fericit nu a fost născut de alte sentimente. E un mare noroc, probabil, să faci ce-ţi place, uneori mă simt nu ştiu cum pentru asta. Şi e aproape ireal să descoperi oameni care se bucură în acelaşi ritm cu tine de ceea ce fac.
Dacă s-ar filma într-o singură dimineaţă în toate tramvaiele, autobuzele şi multinaţionalele din ţară s-ar putea observa acel sentiment general valabil de oroare învinsă, care defineşte acţiunile celor care ne înconjoară. Starea asta de luptă absurdă, neproductivă, anticreativă şi umilitoare poate fi definiţia umanităţii aşa cum o cunoaştem acum.
Să mergi la lucru e un blestem, să schimbi ceva e un dezastru. Iar lipsa de încredere rezolvă restul. Sunt multe văluri care ţi se ridică de pe ochi pe măsură ce începi să-ţi măsori viaţa în gesturile care te ajută să te simţi viu, în măsura în care asta nu e periculos pentru cei jurul tău, bineînţeles. Şi nu cred că există bucurie fără împărtaşire, fără schimb, fără cuvinte rostite de altul cu câteva milisecunde înaintea ta.
E posibil ca una din pedepsele acestei vieţi ar putea fi aceea de a face ceva ce nu-ţi place, alături de oameni pe care nu-i suporţi. Să auzi numai tipi care nu-ţi spun nimic, să cunoşti numai oameni care te chinuie, care te dispreţuiesc sau care te folosesc ca pe o jucărie chinezească. Să te dezvolţi alături de bolile frustrării, neîncrederii, invidiei, prostiei, imposturii.
În contrast cu toate mizeriile astea sunt foarte fericit acum. Am întâlnit oamenii împreună cu care pot construi ideile care altminteri sună ca nişte romane sf. Iar ei mă fac să fiu de 10000000000 de ori mai viu, mai responsabil, mai implicat şi mai bucuros decât o pot face banii care vin către orice idee de succes.
Probabil că e mai uşor să pari pesimist, dacă tot dai peste oameni cu rol de frână sau piedică. Dar trăim într-o epocă în care ideile nu mai sunt pedepsite iar vizionarii nu mai sunt trecuţi prin faţa târgoveţilor indignaţi. Şi la fel de fericit sunt pentru că în sfârşit lumea în care trăiesc începe să semene cu lumea pe care mi-o imaginez.
O lume în care oamenii seamană cu ideile lor, trăiesc aşa cum arată, vorbesc aşa cum sunt, plătesc pentru ceea ce nu sunt. Nu cred că judecata contează şi nu mă îndoiesc că ceea ce construieşti cu mintea ta, cu demnitatea şi sensibilitatea ta, alături de toate minţile care te completează, este singura pledoarie valabilă acolo unde se analizează rezultatele pe secol, mileniu, deceniu sau cartier.
Cred că acest sentiment născut de lucrurile pe care le aduce bucuria întâlnirii va fi următoare descoperire a lumii noastre.Totul poate începe de la un anunţ pe un blog, de la o privire furişată pe stradă, de la o glumă care te face suspect când râzi.
Întotdeauna mi-am imaginat fericirea ca pe un dans alături de prietenii mei.
publicat pe 22 septembrie 2007 in evz
Filed in: haideti sa haidem.
Uite, d’aia te invidiez…sau ma bucur pentru tine! Oricum, au trecut ceva ani pina sa te poti bucura de asta… Acum, fii martor la asasinarea limbii romane!
http://www.youtube.com/watch?v=4Agv6OxyxFE
Poate imi raspunzi. Astept si o vesnicie!
fără rest, frate!
mă bucur alături de tine, sunt lucruri pe care le simt asemenea. ştiu cum e când orice e posibil şi când îi găseşti pe ăia cu care să porneşti să muţi munţii.
ţine-o-tot-aşa!
multumesc,
respect!
Si eu cred la fel, domnule Exarhu! Desi o parte din prieteni se mai pierd pe drum; cei carora nu reusesti sa le descoperi meschinaria decat pe parcurs, dar a caror pierdere te face sa-ti pui totusi intrebari asupra bunei tale credinte.
Bun articol!
zilele astea m-am lovit numai de birocrati obtuzi care mananca painea pe banii nostri, sufletul, timpul si nervii si ne scuipa in fata, si de vecini cu sticle de bere in plasa facand educatie pe tonuri inalte. Si ma gandeam ca intr-o societate bolnava, tipatoare si plina de odori, uneori simti ca o iei razna … ca vrei sa stai departe, pe un varf de munte, unde sa asculti linistea.
Si da! ii multumesc lui Dumnezeu ca am prieteni; prieteni cu aceleasi viziuni ca ale mele, care se bucura impreuna cu mine de bucuria mea, care nu se tem sa ofere increderea, sa viseze imposibilul, prieteni care imi arata, prin existenta lor, ce este normalitatea si ce este umanul.
Ai dreptate, pentru fericire ai nevoie de atat de putin si de atat de aproape …. Poate ca pentru asa ceva nu trebuie decat un pic de suflet de copil
felicitari! ai si de ce sa fi fericit!
Nu am multi prieteni. Am multe cunostinte, dar prieteni, cat sa-i numeri pe degetele de la o mana. Insa acesti oameni reusesc sa-mi faca ziua frumoasa atunci cand ne intalnim . Si ma gandesc ca sunt un om norocos, pentru ca astfel de Oameni (si nu ma refer aici la supra-om) reusesc sa stearga absolut toate mizeriile cu care ma confrunt zi de zi. Indiferent cata marlanie sau ticalosie sau perversitate ar incerca sa-mi otravesca ziua, o intalnire cu prietenii mei ma imunizeaza impotriva oricarui virus social.
Iti inteleg fericirea si, fara sa te flatez, marturisesc ca esti unul din acei care imi fac ziua frumoasa…Iti doresc sa ai parte de bucurii mici si dese! Respect!
razvan, pune ceva pe tine!
esti un fericit,asta imi doream si eu sa fac numai ce-mi place,acum imi doresc sa fac mai putine lucruri care nu-mi plac….
Strange , dar simt ca trebuie sa iti multumesc pentru ca esti fericit . Asa ca , here it goes : Thanks El Duderino , really , thanks !!!
Stii tu de ce , Barbosul stie si El de ce .
da.
in sensul ca in sfarsit inteleg ceva. a trebuit sa plec din tara de aproape un an ca sa vad altfel locul ala. si prietenii. si rasul. si indragostitul. si pauzele dintre cuvinte care in limba ta sunt mai semnificative decat in limba lor.
inteleg exarcule ce vrei sa zici, poate chiar ce zici.
mi s-a parut mereu ca esti cam snob, ca te crezi traind in perioada interbelica, mosie, cai si vin de casa. de fapt, tot timpul tu ai fost uman. ei, bine.
vad ca exista si un post de radio. aha.
mirica, c’est vous?
da’ greu te-ai mai prins…
da, intr-adevar, eu, scriind dintr-o casa de la periferia londrei. ma bucur sa vad ca existi si ca aproape la fel ca intotdeauna, esti bine. in sensul ca esti fericit intr-un mod pasnic. cel putin aparent.
va multumesc si eu, tuturor celor care-mi multumesc.
’see what happens, larry?
Bravo, excelent articol. Te urmaresc in Evz pentru finetea umorului, agerimea observatiei si calitatea scrisului (nu neaparat in aceasta ordine). Rar insa gasesc publicat de cineva care are audienta ta, un articol care inalta. Majoritatea comenteaza uitandu-se in jos. Nu este usor sa fii fericit si sa faci fata totalei surprinderii de pe fata celor care la intrebarea “ce mai faci?”, primesc un sincer “exceptional!”.
E fascinant sa vezi oamenii ca mai fac si lucruri de genul asta, munca fizica bruta cu placerea intiparita pe fata, descrierea ta imi aduce aminte de filmul “A Walk in the Clouds” de la culesul viei unde totul e placere.
la mine acasa abia anul trecut am inteles de fapt de ce tatal meu insista sa facem asta noi si nu angajeaza pe altii, in ianuarie cand se limpezeste vinul satisfactia este deplina cand il gusti la o masa in familie, dar vad ca odata cu varsta totul se preschimba.
Felicitari pt Clandestino.
e bine.
felicitations!
Maestre, te “citesc” de multa vreme si trebuie sa iti spun: ESTI MAGISTRAL!!!! oricat am cautat altul (desi regret asta) mai bun, nu am gasit. Spor la vin!
Daca n-ai gasit altul mai bun, asta e!, ghinionul matale, ghinionul nostru… Dar sa regreti c-ai cautat pe altul, asa cum se intelege din mesaj, asta suna la fel ca atunci cand dezertezi si zici, daca te prinde: “imi pare rau…c-am dezertat”, in loc sa zici: ‘imi pare rau ca m’ati prins, nenorocitilor!”
Sau, poate, regreti doar faptul ca nu s-a gasit altul mai bun? Si daca l-ai gasit, printr-o intamplare, direct pe cel mai bun? Regreti asta ? Ca nu-l gasesti pe cel care e mai bun decat cel mai bun?
[...] mi-a luat-o inainte si a scris despre prietenie, fericire si alte lucruri de genul. Very very very [...]
De mult imi era dor sa petrec ceva timp cu prietenele mele, cu colegii de liceu, doar cu oameni care imi sunt dragi… In week-end am avut ocazia si am decis sa fac mai des astfel de iesiri… Nimic nu e mai reconfortant decat sa petreci tmp cu cei dragi.
“O lume minunata in care veti gasi, nuuumai…exarhi( impreuna cu prietenii, evident)
o lume fericita da la cules de vii,….. tra li la li….” De unde storci bre atita sirop? Eu inteleg ca ai facut must, da mai lasa textu putin la dezaharisit inainte sa-l publici, daca nu vrei sa dam in diabet! Vas’ zica gasisi Calea, Adevarul, Viata, gaura da vierme, piatra filosofala, graalu’ etc…Mai descrie putin ritualurile alea care transforma o banala sueta bahica intr-o reeditare a intilnirii celor trei magi si-o ctitoreala de radiou intr-o “lume care se naste” sub o feerie de ”viziuni” himerice, “vizionari” mesianici, beatitudine, patos acromegalic, idei SF si bineinteles, platitudini floriana-jucaniene. Deci, cum faceti? V-asezati pe “culturi”, “virste”, “perspective”, sex, desimea parului etc(baza vizionaru Exarhu!!!) formind o pentagrama perfect regulata, dupa care uitindu-va hipnotic catre ombilicul “lumii care se naste”, va-nbirligati privirile obtinind un laser cum faceau aia din Captain Planet in timp ce strigau: “pamint, apa, foc, aer”!? Pai se poate, Razvane, tu nu stii ca dupa un vin cu prietenii nu se zamislesc editoriale pt ca n-ai cum sa le scoti izul de melancolie cherchelita?! Sau, macar, daca simti ca pe la mijlocul expozeului ti se taie siropu, ti se ridica aburu’ si-ti vine sa fracturezi cintecul de leagan cu strigaturile-ti rascoapte despre cit de imbecil, de frustrant, de abominabil se dau cap in cap omu’ de rind si viata lui, mai toarna-ti un pahar, Razvane si du-ti “cruciulita” de sirop ars pina la capat. Pt ca iar se creeaza imaginea aia contrastanta si FRUSTRANTA intre un Exarhu seren si beatnic, care, datorita hipersuperioritatii lui ontologice, i-a link-uit pe nea prietenul exemplar, pe nea investitoru’ paradigmatic si pe nea Bachus izbindind, si noi ceilalti, de prin “trolebuze si multinationale”, a caror viata se tiraste ca o sopirla napirlita, duhnind a “oroare invinsa”. Cu alte vorbe, grupusculul “mintuitilor” imponderabili care beau vin in Olimpul de la “Clandestino”, saluta cu condescendenta si lacrimi de fericire neinteleasa, uniunea de triburi a “damnatilor” frustrati care traiesc doar cu creierul reptilian, evident, la rasul pamintului( frustrat la rindul lui)! Trecind peste antreul ala populat cu o intreaga fauna de platitudini eudemoniste gen:”fericirea vine din dragoste si prietenie”; “cine nu face ce-i place, nu-i fericit”, trebuie sa-ti reamintesc, Razvane, ca daca publicitarul s-a acoperit de ridicol cind s-a apucat de poezie, nici entertainerul(pt ca tu, in fond, esti un enterteiner) n-are alta soarta daca-si trage o metafora pe cap si ne ineaca cu ditamai panorama grandios-mitologica: “intilniri splendide, “viziuni” vizionare, “constructia” unor idei care pareau desprinse din Asimov etc. La urma urmei ce viziuni ai avut taica: ai vazut-o pe Fecioara Maria, ai dezlegat misterul fuziunii la rece?! Ce “intilniri splendide” ai avut? Cu Papa, cu Petre Tutea, Paul Goma sau macar Angelina Jolie? Si, mai cu seama, ce idei SF ai pus in practica, teleportarea sau lustratia?! Sau daca ma gindesc bine, poate te crezi un fel de Amelie Poulain.
bă, da’ amuzant eşti!!! altceva nimic, da’ amuzant pân la Dumnezeu! rupt de realitate (n-ai aproape nici o legătură cu ce zice Răzvan pe-aici), da’ amuzant! serios
. eu m-am râs tare de tot de cât poa să fie unu de înverşunat, de cârcotaş şi să le aranjeze şi să le răstălmăcească numa cât să-i iasă la socoteală! 
. nici n-are rost să-ţi răspundă cineva punctual 
.
Răzvane, e şi greu de crezut că aşa ceva există
. stau şi mă-ntreb dacă nu cumva îţi scrii singur textele astea ca să fie mai amuzant blogu. hai zi-ne 
Imi place silogismu, adica:1. eu sint rupt de realitate
2.nu am nicio leg cu ce zice R pe-aici
3.(concluzie) Ce zice razvan=realitate
Adica omu’ care “vorbeste” Realitatea, care ESTE, in sens heidegerian, evident. Am uitat maestre ca esti expert in intelegerea a “ce zice Razvan pe-aici”, am uitat ca prin decantarea textelor exarhiene intr-un macerat din 3/4 parti hermeneutica fractalilor si 6/5 parti hermeneutica lui Eco se poate obtine un calup de “realitate” pura, gros ca un parizer taranesc! Evident ca n-am nicio legatura cu ce zice R, nici R n-are nicio legatura cu ce zice exarhu, nici tu n-ai nicio leg cu ce zic eu si nici eu n-am nicio leg cu ce zici tu. Sintem doar o haita de solipsisti care avem impresia ca stam de vorba unii cu altii in timp ce, de fapt, nu trancanim decit cu noi insine. In acest caz, nu-i nicio pb daca razvan scrie textele mele, tu pe-ale lui, etc etc.
cum dracu e posibil, totusi, ca blogu lu’ exarhu sa poata fi mai amuzant decit este???!!!
bre, lasă-ne, bre, cu Heidegger şi astea, nu vezi că ce vorbim noi acilea e lucruri simple? tot o umfli de coadă la tot pasu să ne arăţi ce Filozofie sau SNSPA oi fi făcut, când noi umblăm doar după o cană cu apă pe seceta asta…
codrut, serios
, în cazul în care n-ai scris textul direct spre amuzamentul celor de pe aici, abia atunci eşti şi mai amuzant. pentru mine cel puţin.
. merci de-aşa distracţie de dimineaţă.
adică să-mi imaginez că cineva poate scrie la modul serios chestiile astea… chiar mă stric rău de râs
Bestial, draga pax, nu m-am gindit niciodata ca atunci cind bagi o ironie poti s-o faci la “modul serios” sau “la modul amuzant”! Da ce sa-i faci, cit traiesti, inveti!
Codrut,
Nu stiu daca asta ai vrut, dar ai reusit sa ne oferi antiteza perfecta la articolul lui Razvan. Iti multumim pentru aceasta! Datorita tie invatam sa apreciem mai mult valorile.
Nu stiam ca articolul lui Razvan e o teza si daca e totusi o teza, nu crezi ca-si cauta antiteza pt a se contopi cu ea intr-o mirabila
“coincidenta a contrariilor”. De fapt chiar tu o spui, fara ciorba mea de potroace, siropul lui Razvan n-ar mai parea atit de “delicios” de zaharisit.
insensibilule, de ce-l tulburi pe maestrul din Braila in timp ce-si polenizeaza admiratorii cu propolisul intelepciunii sale, cu soalacremul psihologiei sale de cofetarie? haideti sa haidem mai repede sa fim naibii fericiti, ca vine autobuzul, iar, daca va e rece la fericire, apelati cu incredere la corolarul “haine sa hainem”, da?
Look, Codrut . Have you ever heard of Vietnam ?
You are entering a world of pain , my friend .
)
Ahh , and one more thing , what the fuck are you talking about ?
this is what happens if you fuck a stranger in the ass, razvan!!
romania, land of sodoma and govora. tara de mandragore orfane.
Esti o figura mai dildobrica de-a dreptul figurantzioasa…Te dai mare nesuportator de razvanexharh, il altoiesti cu sirg, pe urma intepenesti cu ochii-n bagdadia blogului, doar, doar ti-o da proaspatul altoit vreun semn ca-ti respecta si-ti apreciaza ascutimea replicii. Daca-ti mai pica si vreo dedicatie semimonosilabica, uiti ca prin minune, ca nu l-ai suportat pe om si dai pe-afara de simpatie. Ce sa mai, de-a dreptul vasalo-suzeranica ambiguitatea asta. Daca umblai dupa aprecieri, ar fi trebuit sa-mi spui mie. Nu esti rau, da te incordezi prea tare, de se aude pin-aici zumzetul neuronului si piriitul sinapsei. Si mai e ceva, esti prea sensibilos, te inmoi imediat ce-ti arata razvan albumu’ cu peisaje “da calendar” ale frumusetii lui interioare.
hehehe, ai noroc ca mie, spre deosebire de razvan, imi place sa epuizez un schimb de replici:) ceea ce citeodata, recunosc, imi lasa gitul sec. si-apoi…
domnu psihanalist, pai tu crezi ca mi-as risipi eu energia polemica pe blogul lui adrian nastase (sau andrei gheorghe, pardon de expresie)?? si daca mai trag cu invizoace in razvan, asta inseamna ca-l detest si ca n-am alta treaba decit sa i-o spun insistent on a daily basis?
cit despre recunoastere, cine n-are nevoie? unde recunoastere nu e, nimic nu e. nu, nu “sintem” o haita de solipsisti. nici macar tu. zic, mai ales tu. stii vorba aia: “sint solipsist, dar ma tratez”.
Maestre, sa-ti dau un pont: astia pictati pe bolti, adica ajunsi celebri, fericiti si multilateral priceputi la aruncatu cu opinia ca alde Exarhu, Gheorghe etc nu coboara in lumea “subatomica” sa dea premii mezonului dildobrica, bozonului codrut pt ca i-au luat in balon. Tu crezi ca astia mai aplica fazele de fair-play abracadabrant din legendele medievale cu sultanul care il cruta si-l umplea de aur tocmai pe viteazul adversar care i-a scos un ochi si i-a taiat 3 deste?! Crezi ca astia isi freaca palmele de fericire, cind apare unu care-i arde si de-abia asteapta sa-l intimpine cu bratele pline de investituri sa-l extraga din anonimat, eventual sa-l planteze printre prietenii aia vizionari si ideile SF ? Nu sesizezi asimetria aia ontologica: cum poate ditamai creatoru notoriu de blog, editorial, radio, etc sa fie mai prejos ca o creatura anonima, cum ar putea sa nu aiba dreptate cind El este cine este iar tu esti “dildobrica”??!! Cu solipsismu’ am vrut doar sa-l capacesc pe amorezul ala de pax care se crede destinatarul si interpretul unic al firoscoaselor ecloge exarhiene. Inca o data, n-am nimic cu Razvan ci doar cu ctitoriile lui scripturistice. nu sint tata psihanalist, cel mult un behaviorist amator. Daca Andrei Gheorghe are blog, spune-mi si mie pt ca astept de ceva vreme sa-l dez-ghe-oc!
my friend, cind spuneam “recunoastere” ma refeream la comprehensiune, la sensul de re-cunoastere, nu la acceptare. ca atunci cind spui “merg in recunoastere”. n-a fost niciodata vorba de “ridicare la rang” etc. cred ca cine o incearca pe a doua o rateaza inevitabil pe prima.
in al doilea rind, te exprimi de parca ai primit in dar o trusa auto si te-ai apucat sa scoti arpagic cu ea.
dar hai sa ne oprim totusi aici, ca sintem pe blogul omului si recunoasterea fara respect e ca un meci de fotbal din divizia nationala.
Cum sa ne oprim fratzicule/dildobricule, adica renunti asa usor la feed-back-ul-”RE-CUNOASTERII/Comprehensive…” al carui sens tras rau de parul de pe cap, piept si picioare, tocmai l-ai scos la produs?! Nooo se poate amice si nu plinge tu de mila lu Razvan ca, la urma urmei, ii facem trafic nu-i profanam blogul. Trec peste sandramaua sarcasmului tau inghebosat …si te felicit calduros pt marile infaptuiri de mai jos. Iti dai seama ce-ai facut? Ai spart bariera frecaciunii,… ai frecat atita lampa aia exarhiana de-ai extras geniul din ea obligindu-l sa-ti dea RE-RAS-STRA-PRE-PRO-PROTE-CUNOASTEREA(evident fara sa-ti dea si acceptarea)! Si nu cu obisnuitele-i mormaieli oraculare, ci cu cuvinte/propozitii intregi. Tare, frate, te invidiez. Acum c-ai inceput sa existi cu-adevarat, ca te-ai nascut din re-cunoastere ca universul din stranutul lui Ptah ai putea sa bagi si tu un editorial fericit si fericitor. Ai putea sa-l incepi cam asa”Sint fericit pt ca beau, in sfirsit, un sirop cu razvan pe blogu lui. Nu e siropul meu pt ca al meu de-abia acum se zahariseste. Dar peste 5 postari o sa ne-ncleiem si-n al meu pt ca am pregatit impreuna emulgatorii”.
Codrut, ai un blog?
Nu, dar incep sa ma gindesc serios.
Frumos lucru sa impartasesti dragostea si prietenia. Nepretuit!
Doar asa iti dai seama ca de fapt exista multi oameni care impart aproximativ aceleasi valori si ca prostia si neghiobia sunt majoritare doar la stiri.
respect
cred ca am devenit dependenta de articolele tale….daca sunt in romania sau la 10.000 de km, sambata caut un internet sa citesc editorialul tau…mi s-a intamplat in Thailanda la inceputul anului …
o zi placuta
Georgiana
omule, de unde ai atata frumusete interioara de risipit
? din dansul cu prietenii? don’t stop dancing, then 
…
da mncatzash. zugabe.
Placerea este placerea noastra!
curios cum zilele astea m-a apucat si pe mine un drag si un dor de dans cu prietenii mei… o fi toamna, o fi vinul de vina, cine sa stie.
in orice caz, frumoasa lumea asta in care ne lasi sa intram putin.
Codrut,
De ce e necesar sa scrii atat de multe cuvinte care nu vorbesc? Ele isi doresc doar sa fie suparatoare, flashy, ascutite, sa iasa in evidenta, sa schimbe tonul…
Pacat! LINISTESTE-TE!
Draga gioia, cuvintele mele nu vorbesc pt ca le-am taiat limba si le-am lipit-o de talpi ca sa danseze mai bine step. Pe de alta parte, ma intreb in ce masura tonul impus de cuvintele vorbitoare, neascutite si neiesitoare in evidenta ale Prefericitului proprietar al acestui blog, trebuie sa ramina nechimbat. Matale esti cumva de la cenzura sau esti de la mos Ene si vrei sa ne vina somnul pe la gene?
super tare domnule frate. cu ocazia asta imi mai amintesc si eu care-mi sunt prioritatile. multam
razvan, nu faci si tu un topic special pt cei care vor sa-si spuna un pas si n-au legatura cu subiectul? ia uite aici, cea mai naturala prezentatoare de TV ever (multumim hotnews). marile televiziuni ar trebui sa se bata pe ea.
http://hotnews.ro/articol_85008-Suedia-Unei-prezentatoare-TV-i-s-a-facut-rau-in-direct-Video.htm
Adică un lagăr de opinii? Relax, man, e plin de d-astia.
Am avut filmuleţul mult înainte să fie postat pe hotnews si am hotărât în unanimitate să nu-l folosim la clandestino. Acum văd că media l-a preluat la modul vomitiv. O fi bine, o fi rău?!
eu ma gindeam mai degraba la o camara cu seminte.
si nu cred ca aspectul vomitiv al filmuletului bate hiper-realismul tamaduitor al incidentului. e ca dezvelirea titei lui Janet in fata a milioane de telespectatori americani “ingroziti” (iti imaginezi aceeasi scena cu angela similea si marian nistor la mamaia?).
ei, daca ma iei cu marian nistor, atunci e clar ca-mi cunosti deja micile slabiciuni.
uite asta zic si io efect: te declari fericit si revoltezi popolatia. trebuie sa luati masuri, domnule… si daca-mi dai voie: ‘do you see what happens larry’?
Nimic nu-mi poate stirbi increderea in opinia ta si iti multumesc pentru aceste ganduri impartasite
Trec printr-o perioada in care am nevoie mai ales de astfel cuvinte.
Cum le zici tu lucrurilor pe nume, Razvan-e! Ca un om mare…
Cu stima si drag,
Lidia
Razvane, am nevoie de un job nou. Vreau sa lucrez in media si sa fiu vedeta.
Ce ai de gand sa faci in legatura cu asta?
ps: pe bune, chiar am nevoie de un job nou
wow
multumesc!
pay it forward!
(daca nu ati vazut filmul, e cazul..)
excelent scris, dom’le, parca mi-a iesit o bucata buna din gandurile care stateau intepenite in reteaua de neuroni si s-a refacut “circuitul” firesc al gandirii pozitive
Merci!
aaa, al meu tot la fermentat e (tulburel), mustul a fost bun…, dar s-a terminat.
a la votre!
fain! asta m-a dus cu gandul la un alt articol citit pe undeva care povestea ca exista un trend al nefericirii. oamenii se plang si de nefericirile pe care n-au apucat sa le traiasca. uite, dom’le, un om care isi impartaseste fericirea! asa da!
You made my day. Place cum vezi lucrurile, dar daca nu gasesti oameni ce cultiva vita ta de vie?
si daca n-ai prieteni, ce faci?! te-ncui in casa, te-nchizi in balcon si bei singur, ca boul? adica [,] ca vaca in cazul meu…
razvan, te admir pentru boemism. ca iti permiti sa te bucuri in lumea asta gri de blocuri din Bucuresti, sa faci vin la tara si sa il imparti cu bunii tai camarazi. EE trebuie ca e tare mandra si fericita.. sa traiti frumos amandoi, pana…departe. o fana
e bine ca unii mai stau feriti de “invaziile barbare”…
[...] Absolut intamplator am aflat un episod in care, coleg fiind cu o persoana care avusese un deces in familie, a participat la inmormantare si a reusit, dupa ce a vorbit numai el stie ce, sa aduca cumva o consolare respectivului si celor din jur astfel incat, dupa nefericitul eveniment, lumea sa nu para chiar atat de goala ca atunci cand pierzi pe cineva drag si sa treaca mai usor peste soc. Stau si ma gandesc ca prietenii nu-s neaparat cei care te fac sa razi si sa te simti bine, cu care te bati pe burta, hahai si glumesti ci sunt cei care te ajuta, de care ai nevoie atunci cand iti e greu si le simti lipsa atunci cand iti este bine. Cei care, cand ti-ai pierdut pe cineva drag, un model, te fac sa simti ca nu le-ai pierdut pe toate. Exista o carte cu titlu, “Mantuirea prin evrei”; la Exarhu mantuirea e prin prieteni. [...]
[...] de natural, de frumosul din oameni si obiecte, de energia minunata pe care ti-o da constientizarea bucuriei pe care ti-o daruieste fiecare zi, care aduna in jurul lui (al cuplului) o seama de oameni, [...]