Funeralii mondiale pentru Michael Jackson
Written on June 27, 2009
În mod normal, toate guvernele lumii civilizate, de dincolo sau dincoace de toate cortinele de fier ar trebui sa declare doliu naţional şi să organizeze ceremonii pentru cel mai bun moonwalker din univers.
Ar fi singurul gest posibil de respect şi de recunoştinţă faţă de unul dintre cei care au făcut o mare parte din omenire mai fericită decât au reuşit vreodată politicienii şi restul găştii de băieţi care se ocupă de macrodestinele noastre.
Să reuşeşti, dincolo de regimuri politice şi economice, dincolo de războaie, teroare, stress, singurătate şi izolare, să aduci la unison sute de milioane de oameni – atât de diferiţi în aparenţă – în starea de libertate prin muzică şi dans e un har pentru care toţi suntem datori cu
o foarte mare reverenţă.
Să iasă preşedinţii, prim-miniştrii, generalii şi marii strategi ai imbecilizării şi să spună, Jacko, ai fost mai tare decât noi, bravo. În ciuda eforturilor noastre de a-i ţine pe ăştia mici la ralanti, tristuţi, consumatori cuminţi şi pasivi, uite că tu i-ai făcut să se simtă bine şi singuri, şi împreună cu ceilalţi.
Ai reuşit să-i convingi că viaţa e mai frumoasă dacă îţi ascultă discurile până când rămân fără şanţuri, că totul e plin de iubire şi sens, atunci când dansezi cu iubita şi prietenii şi toţi necunoscuţii care trăiesc acelaşi lucru simplu ca şi tine.
Norocul nostru a fost că ai cam pierdut direcţia şi ai exagerat pe parcurs şi am reuşit să salvăm aparenţele în ultimul moment, astfel încât să se înţeleagă limpede că pentru tot ce s-a întamplat a fost în mare parte numai vina ta.
E mai bine să nu rămână multă lume cu sentimentul că ai făcut ceva din disperare, suferinţă şi fragilitate. Era riscant să rămâi doar un supererou al ringului de dans, aşa că deşi nu dăm impresia, chiar ne bucurăm că ai devenit cel mai cunoscut simbol al pedofiliei şi că încă o dată ai reuşit să-i faci pe oameni să se simtă bine cu bancurile pe care tu şi numai tu le-ai ajutat să circule pe seama ta.
În felul ăsta nimeni nu are cum să bănuiască nicicum că nu eşti de pe lumea asta şi că tocmai din această cauză trebuie să fii cântărit cu greutăţile pe care le foloseşte orice vânzător la tarabă, chiar şi dacă aşează în taler un sac cu diamante.
De-asta nici nu facem mare caz acum, îi lăsăm pe domnii scrupuloşi de la ştiri să povestească tot ce ai făcut, să mai treacă o dată în revistă catastrofa vieţii tale personale, ca să se vorbească un pic despre vechiul raport dintre sistem şi creaţiile sale pe care le înghite, despre slăbiciunile şi ciudăţeniile care iau asupra lor tot ce nu trebuie bănuit sau rostit.
O să le cumpărăm celor dragi tricouri şi discuri cu tine şi ne vom pierde în rândurile asistenţei îndurerate. Sigur că râdem şi noi când îi vedem pe colegii tăi cum spun că plâng şi ştim şi noi şi ştii şi tu că atunci când erai atacat din toate părţile şi totul se destrăma în jurul tău, nu era timp de solidaritate.
Asta apare doar atunci când oamenii se simt în siguranţă, nu când se pot expune alături de tine sau când chiar te-ar putea ajuta.
La fel ca şi oaia, superstarul este o marfă bună şi viu şi mort. De-asta trebuie stors de potenţial fără milă, de-asta ştirile seamănă cu o cină a canibalilor, după un linşaj cu lacrimi în ochi.
În câteva ore de când a explodat vestea se adunaseră 65 de milioane de căutări pe internet, audienţa CNN a crescut exponenţial cu suspansul, criza din Iran şi dispariţia lui Farah Fawcett au fost înghiţite de un thriller corect politic.
Probabil că acum lumea reia lista celor care ne-au făcut de-a lungul timpului să ne simţim mai vii, mai liberi şi mai frumoşi: Hendrix, Morrison, Elvis, Freddie Mercury, Lennon şi poate îşi dă seama că odată cu tine se încheie definitiv o epocă în care superstarurile aveau, dincolo de orice, o graţie supraomenească. Şi discuri care se puteau asculta cap-coadă.
Dacă s-ar putea măsura câmpul electro-emoţional al pământului în aceste zile, sigur s-ar remarca nişte turbulenţe maiestuoase, pentru că nimic nu rămâne fără urmări. Totul are o continuare şi chiar dacă ea nu ţine de logică, poate că acesta e cel mai bun moment de a înţelege că un om ar trebui judecat în primul rând după bucuria pe care a adus-o în lume
ps – nu am fost fan jacko, dar mi-ar placea sa pot dansa macar un minut ca el..
Filed in: evz.
“De-asta trebuie stors de potenţial fără milă, de-asta ştirile seamănă cu o cină a canibalilor, după un linşaj cu lacrimi în ochi.”
Exact la asta ma gandeam si eu privind priveghiul televizat pe atatea si atatea canale, organizat de atatea si atatea canalii.
Nici eu nu am fost fan jacko, dar mi se pare ca a-l judeca dupa bucuria pe care a adus-o in lume este cea mai dreapta masura. Cu atat mai mult cu cat e judecat de niste tristi ilustri necunoscuti
deocamdata pare ca nu se prinde mai nimeni. ghinionul lor.
Uite opinia unui copil despre moartea lui Jacko. E vorba de nepoata-mea care, dupa ce i-a ascultat post mortem niste melodii, s-a declarat fascinata si m-a rugat sa-i pun niste melodii pe mp4 (da, are si mp4 player la 8 ani. Si ce-i cu asta?)
http://nikitacornea.wordpress.com/2009/06/26/dezastrul-lumii-moartea-lui-michael-jackson/
[...] Jackson, moartea si influenta sa au mai scris foarte frumos in presa romaneasca Razvan Exarhu (aici), Vlad Stoicescu (aici) si Costi Rogozanu [...]
o foarte mare reverenţă și din partea mea…
a, deci ” sentimentul romanesc al fiintei” e de fapt o tara a tuturor societatilor omenesti in stadiul de evolutie in care ne aflam.Nici eu nu-s fan jacko, insa facea spectacol, era prea bun.Avea idei noi.Asta nu a fost scuzabil n nici un fel.Si nu s-a putut salva de “solidaritatea umana”, asta e …urit.Dea-r fi fost primul.Dumnezeu sa ii aiba sufletul in paza Lui.
ma inclin si onorez forta aceasta care poate sa miste atatia oameni!
frumoase randuri. “Dacă s-ar putea măsura câmpul electro-emoţional al pământului în aceste zile, sigur s-ar remarca nişte turbulenţe maiestuoase, pentru că nimic nu rămâne fără urmări. Totul are o continuare şi chiar dacă ea nu ţine de logică, poate că acesta e cel mai bun moment de a înţelege că un om ar trebui judecat în primul rând după bucuria pe care a adus-o în lume”
Am sa comentez doar PS-ul tau.
Razvan, “secretul” lui Michael este ca el nu a facut nimic “ca altul”.
Asa cum si tu povestesti ca nimeni altul, in propriul tau stil. Da, nu ai milioane de fani, dar nu dupa numerul de fani se vede valoarea unui OM. Viata se ocupa de acest subiect, cu acordarea de calificative.
Atata timp cat nu iti este rusine de tine si de ceea ce esti / faci (pentru ca nu ai de ce sa-ti fie rusine), totul e OK.
daca mai slabesti putin, cine stie, poate ca ai putea reusi
la asta lucrez.
citind acest text si altele asemanatoare despre Jacko, am impresia ca a murit primul ‘Dumnezeu’ din secolul nostru… si ma intreb oare ‘Cati’ o sa mai urmeaza? cat despre “imbecilizare”… domnule Exarhu permiteti-mi sa spun ca Jacko ne-a invatat ce inseamna bucuria si extazul “imbecilizarii”. deci… dati-mi voie sa nu ma simt dator cu o foarte mare reverenta… lasat-ma doar sa fiu trist ca incet dar sigur murim…
n-as vrea sa fac revelionul cu tine.
)
never say never. dupa ‘funeralii mondiale’ ar merge si un revelion mondial.
…ai putea reusi sa danzezi ca el adica
DIVINUL DIN NOI, DIN UNII, IL VA IUBI SI DINCOLO DE MOARTE. LACRIMILE SI CUVINTELE NOASTRE SUNT MULT PREA SARACE. MICHAEL….DE CE !
daca vrei sa fii credibil, nu mai scrie cu majuscule.
http://www.youtube.com/watch?v=OK25cfzdTTg&feature=topvideos
Nu-s guverne, nu-s presedinti, nu-s generali. Dar parca valoreaza mai mult…
Noroc cu PSul, incepusem sa cred ca ai fost fan hardcore.
e mai simplu sa alegi prima varianta, nu?
Citesc mereu blogul tau, Razvan. Mi-am petrecut adolescenta ascultandu-ti emisiunile si laudandu-te tuturor amicilor mei. Nu as fi crezut vreodata ca va exista un motiv in viata mea sa iti scriu ceva, dar de data aceasta exista: acest tribut adus lui Jacko.
Nu vreau sa te felicit pentru asta pentru ca este salbatic sa feliciti pe cineva pentru un articol scris la moartea unui geniu, dar as vrea sa spun doar ca daca un singur om din cei care citesc cele scrise de tine sau de altii, va gandi altfel, isi va dori sa fie mai bun de acum incolo din toate punctele de vedere, atunci moartea lui Michael nu va ramane fara sens pentru noi, ceilalti, la fel cum nici cariera lui nu a ramas fara sens din cauza vietilor pe care le-a influentat… Milioane de oameni s-au format pe mesajele sale si pe credinta lui ca totul poate fi si mai frumos…
imi place sa cred ca toti cei pe care i-ai insirat si multi altii, sint ” acolo sus ” si au ” a hell of a party “.
Si cum se spune : cineva moare cu adevarat, abia atunci cand nimeni nu se mai gandeste la el …
Deci : daca nu l-ati mai ascultat de mult pe Michael, pentru ca vreti sa fiti cool si ascultati tot felul de formatii fara nume si personalitate , atunci e timpul sa stergeti praful de pe CD/ album , sa dati volumul la ” tare ” si sa fiti din nou ridicoli incercand sa faceti un moonwalk.
Iar daca copiii vostri se uita la voi si va fac semnul ala cu degetul care ciocane usor pe frunte, atunci veti stii ca sunteti din nou : into the groove !
se tin funeralii mondiale pentru michael jackson. le tinem../asta spun pt ca nu stiu ce altceva as mai putea sa zic dupa ce am citit articolul asta cu tot ce simteam ca ar putea fi zis intr-un asemena moment foarte trist/
cand aud ca astfel de oameni mor, mi se pare ca se incalca legile firii. ..
ati luat`o razna, pa cuvantu meu…
daca iti dai cuvantu, te cred.
Eu am fost in liceu fanul lui Maical, cam toti din clasa eram. Asta se intampla prin 87-88 si in anii urmatori, cand am avut acces mai mare la piesele lui. Era o moda sa stii sa dansezi ca el, mai ales printre baieti, acela care stia mai bine, devenea sef de gashca.
Au fost intr-adevar vremuri in care piesele lui ne adunau si ne tineau impreuna. Am prins vremurile de glorie ale lui, ulterior pentru noi nici nu a mai contat ca a facut una sau alta.
Ai scris frumos aici si adevarat : “Şi discuri care se puteau asculta cap-coadă.”
Pentru mine va fi intotdeauna, asa cum scriam si acum 20 de ani: Ailaviu Maical!
Moare si Michael, s au facut si vreo 15 ani de cand Kurt Cobain s a sinucis, te gandesti si ca noi incepem sa avem o varsta…
Subscriu.
A fost un adevarat, pacat ca nu a reusit sa aiba o viata mai echilibrata…
mare pacat
imi pare ca ai avut rabdare sa scrii atat si asa
[...] edit: exarhu despre eveniment. [...]
despre adevaratii muzicieni am avut intotdeauna parerea ca sunt niste vrajitori ai sunetului , instrumentele lor clape, corzi, fie ele si vocale, sunt pentru ei o sursa inepuizabila de armonii, asta face ca muzica sa inlocuiasca uneori harul divin.
)
nu mai sunt de mult un impatimit al muzicii lui Jacko, but n-am putut uita cum la varsta de 12 ani am facut rost de caseta video cu primul concert din Bucuresti si de cate ori am vizionat-o.
Mare pacat, oricum un moonwalker ramane un moonwalker, asa ca watch the sky!
Dumnezeu sa-i mangaie sufletul!
incercam sa ii imit miscarile cand eram copil si eram bucuroasa cand il ascultam si ii vedeam videoclipurile. Cand am mai crescut poate nu mai entuziasmam atat de mult dar imi aduceam aminte ce bucuroasa eram in copilaie. Pentru mine conteaza mult.
[...] foarte multi oameni de-a lungul anilor. Am descoperit aseara un articol foarte frumos scris de Razvan Eharhu, un om pe care-l stimez foarte mult. Si are foarte multa dreptate. Va invit sa-l cititi si sa [...]
[...] Am citit atît de mult zilele astea despre toată nebunia asta care se întîmplă după moartea lui Michael, încît am obosit. Însă, un singur om mi se pare că a scris excelent despre asta şi acela nu este Cristian Tudor Popescu, aşa cum am mai auzit pe ici pe colo (deşi nici el nu a făcut-o prea rău). Cel care a scris excelent după părerea mea, nu despre dispariţia în sine, care este o tragedie şi pe care omul ăsta nu o merita, orice s-ar fi putut spune despre el, ci despre toată nebunia asta mediatică şi nu numai, despre haosul de al cărui sfîrşit sîntem încă foarte departe, este Răzvan Exarhu. Funeralii mondiale pentru Michael Jackson, de Răzvan Exarhu [...]
Intr-adevar, Razvan, articolul pe care l-ai scris este singurul de care vreau sa-mi amimtesc peste ani si ani, cand fie ma voi resemna ca traiesc intr-o lume ai carei reprezentanti sunt “marii strategi ai imbecilizării “, fie nu (ceea ce, desi neindicat, sper, totusi, sa nu se intample).
Eu nu inteleg isteria fanilor, in genere. De altfel nu inteleg nici venerarea unui cantaret, sportiv sau politician
de catre mase. Insa pot sa explic, in functie de semnele de isterie, chiar si din randurile mass-media, aceasta fascinatie voyeurista pentru funeraliile lui Jackson (citit frantuzeste 
).
Ma uimeste ceva in mod deosebit: tupeul multor indivizi de la noi care isi dau cu parerea despre moartea si viata lui MJ, dar nu l-au cunoscut niciodata in mod direct si nici nu au fost biografii acestuia. Fiecare isi da cu parerea la tembelizor sau in presa despre cum a aratat viata acestuia si despre ce a insemnat el pentru populatia terrei.
Cristian Ducu
Cristi, asa isi dau toti cu parerea pe la seminarii si despre filosofi, trust me….In genere judecata autentica o dai atunci cand ai acces la produs…nu l-am cunoscut pe Kant dar l-am citit, da? Nici pe dl Jackson nu l-am cunoscut, dar l-am auzit cantand si l-am vazut dansand, da? (alaturarea va arunca in aer pe cei cu mari crampe intelectuale, dar sincer am in maneca un silogism mai elaborat, in caz de ceva…. )…Deci cine judeca autentic, judeca dupa produs, dupa rezultatul creatiei…Cat despre isteria fanilor , o explicam simplu…Hai sa ne suim tu sau eu pe scena si s a vedem dc ei reactioneaza ca la MIchael…te bagi?
Am o teorie pe care o promovez in aceasta perioada a vietii mele, si anume ca orice opera de arta odata lansata in lumea larga (editata, expusa, cantata, construita, etc) incepe sa aiba o ‘viata’ a ei, independenta de viata artistului.
Van Gogh ar fi un exemplu destul de bun, dar mai sunt multi altii, oamenii care au desenat in pesteri, cei care deseneaza graffiti, Ima Sumac, si tot asa…
In vreme ce viata lui Jacko a luat-o razna, muzica lui a ramas acolo unde era.
ZI nationala ? MJ a fost un artist deosebit , un personaj excentric pe care putin l-am inteles, acum dupa ce a murit multi incep sa ii planga de mila si sa-i faca ovatii … scuza-ma ca iti spun dar ai scris multe aberatii in postul de mai sus. Cristian Ducu avea dreptate ..
a aparut si “the Jackson Effect”
http://en.wikipedia.org/wiki/Jackson_Effect
ce urmeaza?
m.j. face parte din categoria ”the beautiful and damned”.adularea,tararea in noroi,marirea si caderea…avem nevoie sa coboram la noi tot ce nu putem atinge.vai,minunata si trista conditie umana…
[...] – articolul lui Razvan Exarhu http://razvan.exarhu.ro/funeralii-mondiale-pentru-michael-jackson/ [...]
au scris si altii despre articolul dvs.
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=281&cmd=articol&id=10947#comm
platfusul e si la cap, nu numai la talpa.
ce mister: cum se poate sa nu fi un dobitoc si totusi citeodata sa nu intelegi nimic… poate ca pur si simplu educatia nu suplineste inteligenta. asta ar fi chiar injust…
v-am gresit numele in commentul dat lui s.v. in dilema… sper sa intelegeti ca eram sub efectul articolului si … v-am pocit numele… inca o data, scuze… am dat si acolo o erata
a trecut, e bine.
)
Funerarii? 10.000 $ a cheltuit familia sa pentru inmormantare…Pentru cel care zici ca a fost Michael Jackson!!! Nu e vorba de suma ca atare, dar totusi…Parca merita mai mult…Voi ce spuneti? Pe mine m-a bufnit plansul, ascultand cat de mult au profitat altii, si acum nici macar de funerarii fastuoase nu are parte. Durerea fanilor insa, cred ca o sa compenseze lipsa fastului, iar doliuil mondial va fi …Dupa parerea mea, a fost cea mai cunoscuta persoana dupa Pamant, si nu e vorba de un subiectivism, dar am fost in Maramures, si femeile in varsta de 80 de ani stiau de M.J., si e posibil ca pe orice continent sa se stie, si in cele mai izolate grupuri. Repet nu e fanatism si nici admiratie neconditionata, dar a fost un fenomen mondial si sigur o sa ramana in istoria omenirii, chiar si peste 50 de ani, sau mai multi.
Si in final, eu cred ca U.S.A., pe langa faptul ca imbecilizeaza, mai si ucide. Vb lui Carlos Santana de sambata, la BestFest, 2 sentimente sa le luam in seama: dragostea si frica. Frica costa mult. A se vedea George Bush. Cat despre dragoste…spuneti voi
inca un articol interesant despre mj http://traianungureanu-tru.blogspot.com/
Nu imi ine sa cred ce sa intamplat……mi-as dori sa fie un vis urat…nu l-am cunoscut personal mi-as fi dorit din toata inima ….ma regasesc in multe melodi a le lui….si chiar dak era bogat aea fete frumoase langa el…copilaria lui na fost fericita ….el povestea cu lacrimi in ochi cum tatal lui il jignea….si il batea cu cureaua….sunt socata si nu imi rein …..am crescut cu muzica lui ……si ma uit la tv si am ochi in lacrimi…nu merita asa na facut rau la nimeni iubea lumea…….iubea viata isi doarea sa aiba o viata normala sa mearga la cumparaturi…in parcuri…..fara sa-l critice lumea…..nu mai am cuvinte imi pare rau….odihneascase in pace a ramane pt noi toti o legenda
Nici eu nu am fost fan, dar subscriu intru totul la gandurile din acest articol!
Chiar va sunt recunoscatoare pentru ce ati scris…ati facut opera de igienizare intelectuala, ar trebui sa inteleaga asta anumiti colegi din presa care judeca talentul unui om dupa masura orgoliului lor “cat catedralele”…si evident, cu talgeri din balanta propriilor frustrari! In calitatea mea de om care respecta un sistem de valori, va multumesc, dle Exarhu, ptr aceste randuri!
Sunt fan MJ de 20 de ani, si voi fi mereu. Recunosc ca sunt subiectiva cand e vorba de Michael, dar pot sa recunosc ca articolul D-lui Exarhu este cel pe care-l recomand tuturor cunostintelor si prietenilor.
Va multumesc pentru acest articol!
[...] Exarhu, aici şi Costi Rogozanu, aici. Share and [...]
[...] Lady Diana, am suferit si pentru omul MJ. Am descoperit aseara un articol foarte frumos scris de Razvan Exarhu, un om pe care-l stimez foarte mult. Si are foarte multa dreptate. Va invit sa-l cititi. [...]
D le Exharu, desi in astfel de imprejurari nu se fac complimente, eu zic asa ” jos palaria”. desi cand vorbesti despre MJ cuvintele sunt sarace, spun doar atat ca ati reusit sa redati ceea ce a insemnat acest titan pt lumea intreaga. cel mai tare ma bucur ca ati ghicit un gand al meu si anume ca intreaga omenire ar trebui sa faca o mare reverenta in memoria celui care a fost MJ , si da, sa se declare o zi de doliu mondial .nu cred ca a mai existat cineva pe acest pamant care sa adune la un loc atata omenire si sa ne faca sa simtim la fel indiferent de unde suntem si cine suntem, lumea cu toate diferentele care o desparte a devenit unica , un tot sub magia celui care a fost MJ.. geniul lui v a transcede generatii de a randul. pacat ca nu a fost inteles si ca om dar……… asta e a geniilor , nu pot fi intelese de oameni obisnuiti, asta face diferenta. nu cred ca voi impinge lucrurile catre extrem daca spun ca Michael v a ramane in istoria omenirii si mai ales in istoria muzicii.a fost deschizator de drumuri si ceea ce se va mai face de acum incolo v a avea la baza revolutionarile lui MJ
s icine stie , poate America e prea neincapatoare pt…………. stiti voi