marea carte de bucatarie de rahat
Written on July 5, 2007
poate ca si din cauza ca lumea are scaune de plastic rosii la cap, tarania nu va disparea curand din fata ochilor nostri.
ba chiar i se intareste statutul de specific national cu fiecare emisiune, cu fiecare revista, cu fiecare carte in care este promovata ca fiind ceva normal, o aspiratie.
in mod normal, aceasta coperta mizerabila nu ar trebui sa existe. oamenii de cultura de la edituri nu or fi intrand si ei prin librarii, nu or fi vazut vreun layout italienesc de carte de bucatarie?
de-asta elitele romanesti vor ramane mult timp de-acum inainte un concept bazat pe stela si arsinel.
Filed in: iar taranie.
bai nene, O R GI E estetica, nu gluma!
Iti dai seama ca daca biata fata vede ce ai pus pe site izbucneste in lacrimi … a pus atat suflet in cartea aia. Nu ai pic de sensibilitate …
izbucnitul in lacrimi nu e suficient.
Si cata dreptate ai.
ce nu-ti place la coperta? esti tu rautacios…
pai asta nici nu e coperta.
da’ oare ce face acolo ? niste muschiulet de porc cu catofi prajiti si salata asortata ? hai, ca nu ma aburesti pe mine cu razatoarea aia. ce-ai, parmezan pe tine ?
eu cred ca rade muschiuletul de porc.
“de-asta elitele romanesti vor ramane mult timp de-acum inainte un concept bazat pe stela si arsinel.”
aauci!
a durut sau a usturat?
Nici nu doare şi nici nu ustură. E, să spunem, un pic inexact. Şi poate uşor exagerat. De la o carte de bucate cu o copertă kitsch până la calitatea elitelor româneşti e cale lungă… Sunt destule kitschuri şi în ţinuturile soarelui-apune, însă asta nu diminuează calitatea elitelor care, tocmai pentru că sunt elite, se situează deasupra kitschului. E prost, însă, că şi la noi ca şi aiurea există o piaţă pentru aşa ceva şi aş spune că nu e chiar foarte nesemnificativă. Ba chiar au contraire, creşte, şi creşte ameninţător.
Probabil coperta respectivă a fost posibilitatea cea mai favorabilă ca preţ pentru cea care a scris cartea şi, până la urmă, nimeni nu e obligat să aibă un exemplar din cartea respectivă în bibliotecă. Pe măsură ce gusturile se vor mai educa – “un proces istoric şi de lungă durată” -, asemenea apariţii kitsch se vor rări. Sau sunt prea optimist???
da, cred ca esti optimist. de aproape poti sa vezi ca aceasta coperta nu este deloc o exceptie, este ceva natural, asa arata bucataria romaneasca, din pacate.
uitata-te la emisiunile italienesti de bucatarie si apoi incearca sa privesti orice iesire de acelasi gen de la noi si o sa te ia perplexitatea.
nu e nicio legatura intre bucatarie si bucurie, intre rafinamentul bucatelor si eleganta discursului, a locului, a gestului, scenografiei, unghiului de filmare, luminii, prezentatorului etc. no passion, no nothing.
elitele sunt un termen mult prea relativ in acest moment, pentru a merita atata grija din partea ta.
dar iti apreciez blandetea.
Iar eu îţi mulţumesc pentru apreciere şi sunt de acord, am văzut destule emisiuni de bucătărie, nu numai italieneşti, ci şi nemţeşti ori britanice, iar pentru cele din urmă exemplul cel mai elocvent este Jamie Oliver. Nimic de comentat asupra naturaleţei cu care protagoniştii îşi desfăşoară emisiunea, asupra pasiunii pe care o pun în pregătirea produselor respective. Sunt iarăşi de acord că la noi parcă sunt prea crispaţi şi, de ce nu, chiar falşi, sigur tot de la lipsa de pasiune…
Nu am spus, însă, că respectiva copertă nu reprezintă o excepţie. Este o excepţie şi încă una în sensul rău, este un kitsch, este ceva care în loc să mângâie ochiul, îl înţeapă.
Referitor la elite, nu am făcut decât să îmi exprim părerea că, pornind de la calitatea – sigur, îndoielnică – unei coperte a unei cărţi oarecare de bucate şi ajungând direct la calitatea elitelor e, parcă, un drum prea drept tăiat pe deasupra altor factori ce pot fi luaţi în considerare.
Şi da, iarăşi sunt de acord, elitele sunt un termen relativ, nu însă într-atât încât desemnarea lor ca atare să depindă de o copertă prost întocmită.
Mulţumesc!
cartea asta apare in 2007, in ciuda ipod-ului si a altor chestii
, la o editura respectabila. asta e partea intunecata a fortei.
mie imi plce stergarul ala de pe umar…are o conotatie extrem de puternica in rezonanta cu razatoarea….
…she’s beautiful… she’s beautiful…
…iiit’s true.
razvan, sincer? cu toata acea “mare” dovada a orgoliului de neam (prost), la vederea fatucii din foto, chiar mai ai pofta de “bucatarie (romaneasca)”?
e urat ca bucataria romaneasca e data asa prin razatoarea marlaniei. in rest, sigur, fiecare intelege ce poate si mananca atat cat il duce capul.
la noi emisiunile culinare sunt ca niste filme porno prost dublate, sau na, ca alea chinezsti dublate ndesincronizat. stii la ce ma refer.
e f multa chirceala in actiune. ori fac o mancare, ori pun faianta pe antena 3, cam tot acelasi discurs sacadat. you know?
ca aia care prajesc ceva la tigaia, si apoi pastreaza uleil folosit intr-o cana, ca sa il foloseasca si la urmatoarele ochiuri.
si care e problema daca se pastreaza uleiul? Tu stii cat costa? mai ales daca ai d-ala bun de la bunica…
pai e problema… chiar daca e scump uleiul, mai ales ala “din urechi de la bunicu”
de asta io, de cand am dat de bani, am dat liber la ulei! sa se stie, acuma e prajeala si uleiul, nu prajeala, prajeala, prajeala si uleiul.
dar ca mancare tipic romaneasca: e excelent sa mananci paine inmuiata in uleiul de la salata de rosii, sau in uleiul de la friptura de carne, cum ai zice tu.
retelete astea sunt oare si in cartea de bucate mai sus amintita, de la care a pornit tot “thread-ul”?
mai Razvane, are rosu, are galben, are albastru? CE MAI VREI?
plus culorile. Multi inca n-au inteles cat de urata este asocierea de rosu, galben si albastru. Ok, este steagul nostru, dar tot nasol arata. Imi aduce aminte de tipariturile din trecut ale Automobil-Clubului Roman.
Ce elite domle, care-s alea, si pentru cine?
Poate pe oamenii carora le e adresata cartea nu-i intereseaza subtilitati precum “eleganta discursului, a locului, a gestului, scenografiei, unghiului de filmare, luminii, prezentatorului”, si vor doar niste retete de mancare intr-un limbaj pe intelesul lor. Poate la multe dintre chestiunile astea in fond stilistice nici nu s-ar prinde, sau i-ar induce in eroare.
Poate daca era mai “buna” coperta, cartea nu era recunoscuta ca atare, drept ceea ce este (carte de bucate) – nu cadra in sistemul de semne pe care publicul tinta si l-a insusit si le recunoaste ca ale sale, si cu care se identifica.
Oricum traim, cu totii, in lumi paralele, ceea ce inseamna ceva sau intereseaza pe cineva este inexistent pentru altul.. sa aplici niste formule stilistice apartinand unui anumit public, cu un anumit background, cu totul altui public, cu un background total diferit, n-ar fi rezultat decat intr-un nespectaculos esec economic, si atata tot. La ce bun? Daca era mai trendy coperta, o punea cineva pe blog? E o amarata de carte de bucate, ce dzeu…
Şi dacă e o amărâtă de carte, trebuie să arate ca porcu’? Mâncarea pt un anumit public ar trebui sa arate si ea mai nasol? Indulgenţa creează monştri. De-asta şi arată totul în jur ca o carte de bucate naşpa. Hai, că merge. Ce mâncăm azi? Friptură de carne.
( pst! ‘creeaza’
initial mi-am zis sa nu fiu carcotas, dar ‘indulgenta…’ 
) )
Tanti-le carora le e adresata cartea asta, vazand cine stie ce exuberanta gastronomica frantuzeasca pe coperta, si un design fancy, bun de pus in raft la Carturesti, s-ar fi gandit ca aici sunt chestii de oamenii cu bani, complet neinteresante pentru ele, si nici n-ar fi ridicat-o din stand. Marea majoritate a boborului roman n-o arde prin Green Hours si uite ca traieste foarte bine si asa. Ce sens are sa aplicam standardele din Green Hours in Piata Obor? N-are nici o legatura cu ‘las ca merge si asa’, e vorba, sa zicem, de targeting.
Pastorel Teodoreanu se rasuceste in mormint….
snobi
Gospodina romanca in toata splendoarea!
Probabil cartea aceasta este un supliment al ziarului Libertatea.
Era totusi o emisiune foarte buna despre bucataria romaneasca. Pacat ca prezentatorul a murit. Radu Anton Roman.
stii care este una din cele mai dezgustatoare dovezi de tampenie ever heard in my life?
intrebarea generala de dupa disparitia lui radu anton roman: oare a murit satul?!
de-asta copertele de rahat si viata naspa traita pe target au de partea lor atatea argumente care justifica intolerabilul.
Problema e ca noi avem elite bunicele cat de cat, restu’ nu prea avem. Coperta mi se pare excelenta, pentru ca o arata pe tanti aia intr-o postura aproape sportiva. E aplecata pe razatoarea aia cu concentrarea unui halterofil asupra barei olimpice in finala campionatelor mondiale. Gastronomia romaneasca : o golgota de mancaruri grele si plafonate urcata de generatii de femei la rand. Creativitate zero. Colesterol full house. Discutam de viitor in jurul unor mancaruri care la prima imbucatura ti-au injumatatit speranta de viata…
Oare ce vi se pare asa de kitch in bucataria de pe coperta?Razatoarea, prosopul sau baticul?sau chiar bucatareasa?Ma intreb acum oare doamnele voastre mame cum arata sau aratau in bucatarie?Oare erau foarte italienesti?germanesti?frantuzesti?In ce fel de bucatarii ati crescut voi?Nu ma adresez celor de bani gata ci celor care provin din familii de rand cum sunt marea masa a romanilor.Dupa cum zicea MihaiP aceasta carte cu coperta ei cu tot se adreseaza celor de clasa medie.Sunt destule bloguri “fancy” romanesti pline de bucate si gretoase si sanatoase dupa dorinta, asa ca nu vad rostul articolului rautacios.Da, la prima vedere coperta este “ambalajul care vinde marfa”, insa eu una m-am saturat sa vad coperti de nota 10 si continut de nota 2.A si tu cel cu colesterolul sa stii ca acum numai asta auziti ca vi se urca colesterolul in gat de la mancarea romaneasca nesanatoasa, ei as, eu nu cred ca romanii sunt mai bolnavi decat alte natii, lumea este afectata pe tot globul de E-uri si vasele din anumite materiale care cica s-a constatat ca sunt toxice dar continua sa se fabrice. Predecesorii nostri mancau cartofi cu carne prajita, untura pe paine, slanina, branza grasa, unt, margarina, paine, placinte la greu si traiau intre 80 si 100 de ani acum cica toate astea iti scurteaza viata…pai normal ia vedeti voi ce contin alimentele…vegeta aiaaaaa pe care o pun nevestele sau mamele voastre in mancare contine glutamat de sodiu, ia cititi ce inseamna si ce provoaca acest glutamat si apoi mai vorbiti de bucataria romanesca.
Vi se pare rea bucataria noastra serviti din alte bucatarii caci acum puteti alege de unde vreti, bloguri cu retete internationale sunt stive si chiar carti cu coperti pe gustul vostru, so…ENJOY!
Ai perfectă dreptate Karla. Am parcurs şi eu toate aceste mesaje răutăcioase, scrise de către snobi de cea mai joasă speţă. Sigur că nici eu nu am fost impresionat de aspectul copertei care nu excelează în sugestivitate, dar nu asta e relevant pentru o carte, ci conţinutul. Mă aşteptam ca Răzvan Exarhu să dea apreciere acestei cărţi referindu-se la conţinut iar nu la ambalaj. Dar nu am întîlnit aşa ceva în expunerea d-sale. Nu am citit această carte dar sper să mi-o procur de la librăriile de pe NET, unde am văzut că mai există. Din fericire am cunoscut-o cîndva pe autoarea carţii şi vă pot spune că domnia sa este o femeie serioasă, sensibilă şi deosebit de cultivată. E păcat de mizeriile ce s-au lansat pe blog cu privire la aceastză carte. După cum o arată şi titlul, probabil că nu voi găsi acolo mîncăruri sofisticate bazate pe produse exotice, homari, icre de Manciuria, fructe de mare, creveţi sau alte minunăţii cu care se laudă toată snob-imea din România postdecembristă, însă sunt sigur că voi găsi mîncăruri ca la mama acasă”.
V-au plăcut comentariile snobilor de mai sus? Mie nu. Acesta-i un mesaj experimental.
se judeca pana la urma o carte dupa coperta ?