Razvan Exarhu

Lumea este mult mai frumoasă din mers.

Lucrurile strălucesc şi te hipnotizează mai tare din viteză, ca şi cum domnul în halat alb ţi-ar clătina, ca în desene animate, ceasul cu lanţ în faţa ochilor cu 250 la oră.

Săptămâna trecută am intrat oficial în echipa Top Gear şi m-am aruncat într-un drive test dement cu un Audi A5 Cabrio. Aşa am redescoperit bucuria de a rupe lanţul aparent fără

motiv. Logic, nu există nicio raţiune puternică pentru care te-ai gândi brusc să faci, aşa, un drum până la Sibiu.

Acum, dacă ne gândim că Cioran e cel care a spus că munca e un blestem pe care omul l-a transformat în voluptate, merită şi un drum până la Răşinari.

Din cauza asta, o bună parte a publicului socoteşte maşinile ca pe nişte mijloace de transport care ne ajută să ne bucurăm de staţiile de benzină. Începe să se piardă, prin rotiţele mecanismului care ne stinge lumina devreme, bucuria asta a aventurii, în care suni şi zici: hai să luăm cina la cetatea Enisala în seara asta, eu iau mâncarea, voi ocupaţi-vă de băutură şi felinare.

În plus, nu poţi fotografia totul, nu poţi prinde toate detaliile, nu ai cum să captezi şi figurile oamenilor, vorbele lor, ochii şi mersul femeilor, lumina şi praful pe care îl ridică animalele întoarse de la păscut sau copiii care se strâmbă pe marginea drumului.

Toate astea, trăite sau nu, se transformă în poveşti care mor a doua zi sau nostalgii pe care le porţi cu tine toată viaţa. Pentru că următoarea staţie are peronul mereu pe partea cealaltă.