punkrocker
Written on April 27, 2007
iggy pop e un tip pe care-l respect profund. cumva, si in cinstea lui am baut un vin bun impreuna cu medicul care mi-a prescris antibiotic. 
am redescoperit un interviu vechi si foarte savuros cu i p, ironii in general si la adresa idiotului (ce fata are!!!!) cu care sta de vorba, mesaje antisistem de buna calitate, si cateva marturii despre being deep into music
ar mai fi si the passenger live din ‘77, asa, din rautate fata de cei care nu au fost decat la concerte cu holograf si cleopatra stratan.;)
si pentru ca inca mai cred ca punk e o muzica de ascultat in diminetile senine, am adaugat la playlist si o piesa care la prima auditie m-a facut sa ma intreb cine or fi smecherasii astia rockeri contemporani, care beau bere light fara alcool si-l imita pe iggy pop?
great minds think the same?:P
http://felipov.this.ro/?p=90
ehehee, bai domnuleee… mi-ai trezit nostalgii. “the passenger” am descoperit-o prin 1994 pe o banda de magnetofon. cat despre piesa asta, ce sa zic: iggy pop rocks!
Ok, de acord cu iggy, si cu punk-ul in general. Nimic mai genial decat Johnny B. Goode / Road Runner (Sex Pistols). Pe de alta parte comentariul
[...] am dat peste asta which made me write this entry. Yeah, something called love. Well, thats like hypnotizing [...]
Am citit anul trecut o carte despre punk (cu multe chestii demente despre Iggy Pop) -Please Kill Me – (Legs McNeil, Gillian McCain) a devenit deja un soi de referinta; si am ramas cu 1) o impresie buna despre iggy pop pe post de “fiara in transa” si 2 )cu una f proasta despre iggy pe post de cretin care s-a auto-distrus. Cartea nu e o capopdopera, dar merita citita ptr atmosfera epocii si bogatia detalliilor (mai apar Richard Hell, Tom Verlaine, Johnny Thunders si NY Dolls, Lou Reed, Patti Smith si chiar Johnny Rotten- care iese chiar bine printre cei citati)