Surâdeţi, arătaţi-vă colţii!

in Blog Fără categorie, 21.06.2009

E greu să rezişti imaginilor cu rechini şi crocodili care par că râd în hohote, cu pittbuli pişicheri sau tigri bengalezi care e o fac pe clovnii. Lumea se umple de imagini care vor să contrazică evidenţa sau să salveze aparenţele, cu un pic de încurajare. Un mare fotograf şi suprarealist, Man Ray, a spus: zâmbiţi, dinţii voştri nu sunt făcuţi numai pentru a mânca sau pentru a muşca.

Părea clar cui i se adresa dar nu prea mai e aşa. De când povara cruzimii a fost preluată încetişor de omenire, toată specia carnivoră crapă de râs prin fotografii întâmplătoare sau prefabricate, ceea ce ne dovedeşte că de fapt toate animalele de pradă sunt nişte prefăcute şi nişte drăguţe, care au fost greşit înţelese sau comunicate atâta amar de vreme.

Mai mult, nu ştiu dacă aţi observat, ştirile pozitive din buletinele de ştiri, adică ultimele, provin din lumea animalelor sau din rezervaţia inepuizabilă de nebuni sau excentrici ai planetei. Papagali care dansează, urşi panda care strănută şi se sperie unii pe alţii, pisici care fac breakdance, pinguini care îl imită fără să ştie pe Michael Jackson, ăştia sunt speranţa noastră de mai bine, ei ne aduc o rază de speranţă pentru ziua de mâine, în care toţi vom fi obezi şi vom manca dietetic privind dresuri de animale făcute tot de animale.

Asta pare să fie acea urmă de normalitate după care tânjim cu toţii, pe care toată lumea o invocă din răsputeri pe stradă sau la tv. O lume cu oameni aşezaţi – calmi şi mereu cu un zâmbet în colţul gurii, ca orice rechin de bună calitate – care se bucură şi fraternizează mai ales când văd un elefant jucând fotbal. Dacă văd oameni jucând fotbal se iau la bătaie, înjură ca nişte animale şi se îmbată ca porcii.

Omenirea a ajuns la un asemenea grad de evoluţie în epoca zborurilor cosmice, încât îşi permite să îşi hrănească buna dispoziţie exclusiv cu cretini care se dau în stambă sincer sau cu animale care fac giumbuşlucuri şi ne fac să vorbim din vârful buzelor cu mumumu, cu ssss şi ţţţţţţ din belşug. Nu ştiu de ce am impresia că Hitler a fost un mare iubitor de animale şi că se prostea delicios atunci când comunica alintat cu ele, ceea ce l-ar fi putut face să treacă un tip foarte simpatic şi la locul lui în orice parc.

Civilizaţia asta întoarsă cu fundul în sus a făcut să apară o specie de oameni care nu ar da un telefon la salvare dacă ar vedea un om zvârcolindu-se pe stradă, dar ar lăcrima la vederea unui căţeluş cu trei picioare şi cu părul creţ. Oamenii nu sunt nişte animale de calitate, asta e clar. Internetul este inundat de tipi care vor să salveze bestii drăgălaşe.

Cei care ies cu fiarele prin parc, vorbesc frumos despre ele şi urât despre oameni. Persoanele de faţă sunt clar peste media de bunătate, generozitate şi integritate mintală, din moment ce au adoptat un pekinez german rănit în confruntările din Irak sau o veveriţă traumatizată de despăduririle din Carpaţi până la pierderea identităţii sexuale.

O bună parte din solidaritatea umană recentă seamănă cu cea care transpare din experienţele extrasenzoriale şi extrabiologice ale celor care iubesc animalele. Economia scuză mijloacele, aşa că fiecare e solidar cu ce îi este mai la îndemână. E şi o kestiune de rating, la urma urmei, să nu ne amăgim cu deziluzii.

E clar că un porumbel rătăcit în Alaska va naşte mai multă empatie decât un scriitor dizident din Coreea de Nord, care nu are cum să-şi ajute din ocnă familia bătrână şi bolnavă. Poate şi pentru că lumea are o reprezentare mai clară despre porumbei decât despre dizidenţi. Sau pentru că suferă prea mult pentru a mai rezona cu suferinţa din aceeaşi specie.

Animalele sunt evergreen, au oricum un scor superior la totemuri în faţa oamenilor. Probabil de-asta le şi pocneşte râsul când văd în ce hal am ajuns. Cum zicea Alphonse Allais, cei care nu râd niciodată nu sunt oameni serioşi.

Lasă un comentariu

  1. luminitza
    21 June 2009 la 21.06.2009 09:49

    “pentru că suferă prea mult pentru a mai rezona cu suferinţa din aceeaşi specie.”

    bine zis!

  2. zalex
    21 June 2009 la 21.06.2009 11:57

    adica, am ajuns sa tragem cu ochiul la normalitatea jivinelor? aaaaa, pai asta e destul de strist… si totusi am zambit cititnd articolul tau. iar facem haz de necaz? off…

  3. botesteanu
    21 June 2009 la 21.06.2009 17:43

    pai cum sa le rezisti? imediat dupa ce-am dat mai departe ce-ai scris, am nimerit peste o veverita si am ramas. daca era o stire cu iran… sigur stiam deja despre ce e vorba.

  4. strelnikov
    22 June 2009 la 22.06.2009 05:44

    chapeau

  5. Ioana Pelin Bojor
    22 June 2009 la 22.06.2009 08:11

    Razvan – Brailean, ia de-aici stire vesela din lumea animalelor… La asta cum mai ranjim…?

    “O femeie de 60 de ani, din Braila, a lovit fara mila un caine fara stapan, cu coada unei maturi, pana i-a rupt sira spinarii si l-a lasat lat, la pamant.

    Un trecator care se afla in zona a fost oripilat sa vada cum, intr-un acces de furie, individa lovea cainele, dandu-i peste cap, dar si peste coloana, in timp ce acesta schelalaia de durere. Socat, omul a constatat ca agresoarea nu s-a oprit pana cand patrupedul nu a ramas nemiscat, intr-o balta de sange, pe trotuar, dupa care ea a intrat linistita in bloc.

    Barbatul a transportat cainele imediat la un veterinar, sperand sa-l poata salva, insa acesta avea sira spinarii pur si simplu zdrobita. Medicul a recomandat eutanasierea cainelui, pentru a fi scutit de durerile cumplite.

    Insensibila la soartea animalului pe care, practic, l-a
    omorat in bataie, agresoarea sustine ca a fost atacata in timp ce facea curatenie la bloc si a trebuit astfel sa se apere.

    Mai multi martori sustin insa ca aceasta are in mod obisnuit un comportament violent fata de caini, pe care ii loveste fara mila de cate ori are ocazia. ”

    Poate doar asa:
    http://www.thepetitionsite.com/1/braila-romania-a-dog-was-beaten-to-death-by-a-woman

    Ce crezi, o sa vrea sa semneze petitia si Johnny Raducanu…?

    Ioana

  6. sabin
    22 June 2009 la 22.06.2009 10:21

    fain!
    clar, traim niste vremuri interesante, intr-o profunda confuzie 🙂
    oare de asta imi plac din ce in ce mai mult poetii sufiti?

  7. Bigdady
    22 June 2009 la 22.06.2009 10:44

    Porcul din farfurie parca nu-i porc destul daca nu a zambit macar odata’n viata. A auzit si el de celebra “zambeste, maine va fi mai rau” si uite unde a ajuns…pofta buna!

  8. marie jeanne
    22 June 2009 la 22.06.2009 11:58

    Razvan, desi textul e splendid, ai amestecat aici punctele de vedere. Unul e entertainmentul, care ne speculeaza orice, dar absolut orice chestie primara, si altceva este sa ai mai multa simpatie pentru un catel decat pentru un dizident din Coreea. Si sa explic de ce spun asta: noi, oamenii, suntem victimele greselilor noastre. Animalele, la randul lor sunt victimele greselilor noastre. Simpatia mea nu-l poate ajuta pe dizidentul coreean. Tonele mele de simpatie nu vor face oamenii sa nu mai fie interesati de politicia si de razboaie. Nimic din ceea ce fac eu nu-i poate schimba in mai bine. Oricine crede ca asa ceva e posibil e un visator pe care il invidiez pentru lumea fabricata care-i e suficienta pentru viata.

    Nu suntem artistii, intelectualii, descoperitorii, exploratorii si cuceritorii, nici poetii, nici cantaretii care ne credem, ci doar oameni care ating mai mult o coarda decat alta, de pe griful alcaturii noastre interioare. Care grif e un lemn putred, nenorocit. Poate de asta traim asa, fiindca ne stim curand sortiti pierii, ca specie.

    Si atunci, de ce nu mi-ar fi mai drag rasul unui animal, mangaierea unei pisici si oftatul unui caine, cand ei nu stiu chiar nimic despre toate astea si sunt mai aproape de frumusete decat oricine?

  9. adnana
    22 June 2009 la 22.06.2009 13:55

    bun textu’… acum inteleg de ce pensionarii din bloc au dosit maidanezul care il muscase pe fi-miu si pe care il cautam sa il ducem la veterinar pentru un consult (nu de alta, da’ sa nu injectam copilul de pomana). In plus, multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de Alphonse Allais, o sa ma apuc sa il recitesc.

  10. razvan
    22 June 2009 la 22.06.2009 14:49

    sa stii ca un prieten a mers cu un taximetrist caruia ii murise pisica, sfasiata de niste caini nesupravegheati. problema e complexa. ii dadau lacrimile cand vorbea de ea si a marturisit asa>:> domle, eu imi bateam si femeia pentru animal.

    era de la voi din secta? :))

    ps – ca brailean, crezi ca sunt predispus la acte animalice? voi sfarsi prin a snopi in bataie saint bernarzi?

  11. razvan
    22 June 2009 la 22.06.2009 14:56

    marie-jeanne,
    ma bucur ca iti place textul
    si ce ai scris tu e frumos,
    dar cred ca ai luat-o personal si ai fost mai patetica decat mine :)).
    ceea ce nu ne face mai putin simpatici.

    tu chiar crezi ca ornitorincii sunt mai buni decat oamenii?

  12. razvan
    22 June 2009 la 22.06.2009 15:02

    vezi ca totul incepe sa se lege….

  13. carmen
    22 June 2009 la 22.06.2009 18:02

    hhihhih,

    propun o petitieonline pentru stapani vegetarieni de sclavi
    stapani cu un obisnuit comportament rau-platnic

  14. popescu
    22 September 2009 la 22.09.2009 14:37

    @man ray – fotograf si suprarealist. mare.
    man ray a fost un artist. mare. nu e frumos sa pui etichete dc nu stii ce e in borcan.
    la fel cum razvan exarhu nu e un scriitor de blog.

← Inchide