Pare ca sexul detine si va detine mereu suprematia audientei. Ura insa il detroneaza mult mai usor decat ne imaginam. Opinia publica e un huligan cu apucaturi de critic, o domnisoara suava cu bata de baseball in poseta.
Amatorii de SF stiu deja ca nu mai e mult pana cand copiii nu vor mai plange la nastere, ci vor urla ca pe stadion: Umilintaa! Democratia mijloacelor de comunicare incurajeaza participarea oricarui posesor de parere, sustine un ecosistem nou in care oricine se simte indreptatit sa se exprime dur, aspru, nemilos asupra oricarei teme, asupra oricarei persoane.
Daca burtiera cu mesaje de la talk-show-uri ar fi racordata la un seismograf al dementei, lumea ar descoperi ca se confrunta cu o criza grava de masini de salvare.
Autocenzura e anihilata de mult de un ciudat sentiment ca oricine poate fi vedeta, ca oricine poate ajunge in lumina albastruie a teveului, ca orice mizerie poate trece rampa daca este sustinuta de vehementa, daca este urlata, daca are un continut bogat in abjectie si frustrare si pare ca face dreptate pe lume scuipand la intamplare.
Obsesivul verde-n fata inca e suficient pentru cel care vrea sa elibereze partea intunecata a fortei. Si de aici incolo nu mai exista opreliste pentru ca simplul dezacord e demodat.
Nu mai merge sa nu sustii o idee, sa te delimitezi sau sa te ocupi de altceva, sa argumentezi ca un homo sapiens sapiens sau, pur si simplu, sa lasi tacerea sa raspunda pentru tine.
Toti cei care exprima altceva sau, mai exact, care se exprima trebuie sa fie executati de armada verbala, tavaliti prin toate cazanele cu pucioasa, invectivati fara limita, umiliti pana la obtinerea satisfactiei celui care crede ca violenta are intotdeauna dreptate.
Sustinerea unei voci sau a unei idei implica mereu opozitia ferma fata de alta, nu se poate altfel. Suntem ori cu noi, ori impotriva noastra, desi nu are importanta cu adevarat cu cine suntem pentru ca vremurile se schimba.
Si nici nu conteaza ca toata aceasta lupta se petrece la distanta, filtrata de computer, paginile unui ziar, de televizor, radio, incetineala traficului si timp.
Nu e chiar obligatoriu sa cunosti pe cineva pentru a-l ataca sau murdari, e suficienta increderea ca esti chemat sa faci asta si ca multi oameni te vor admira pentru curajul tau si pentru charisma ta de demolator anonim.
Daca intorci capul si nu-ti place fata cuiva, pare deja normal sa treci la atac, fara explicatii, fara remuscari, pentru ca asa o sa se stie cine esti tu.
S-ar spune ca multe dintre aceste manifestari de boala provin din saracie, ignoranta, neputinta sau direct de la diavol, cum ar zice un celebru invitat la toate emisiunile, in afara de: Ce se intampla, doctore?
Si totusi, nici lumea care nu mai sufera din lipsa de bani de inghetata nu face o figura mai frumoasa, mai putin schimonosita de: I fuckin’ kill ya! Nu se observa nicio diferenta la nivelul seninatatii posesorilor de o casa sau sapte, de zece masini sau 400, de o amanta sau toate.
Lupta asta nu se opreste, mizeria continua sa se reverse de oriunde exista o gura deschisa si o pereche de ochi apti sa priveasca chioras.
Trebuie sa fii destul de naiv sa te bucuri ca intalnesti un om care face ceva bun sau frumos, trebuie sa fii de pe alta lume sa admiri pe cineva, pentru ca asta te face sa pierzi clar pozitia din clasament, indiferent daca vinzi bilete in gara sau vorbesti tampenii la TV.
E misto ca idee sa-i faci pe oameni sa te iubeasca sau sa iubeasca odata cu tine. Dar suntem in 2007 si nimic nu s-a schimbat, dimpotriva. Daca oamenii te urasc e bine, depinde numai de tine sa le dai motive suficiente sa nu urasca pe altcineva.
Dar sa-i faci sa urasca alaturi de tine, asta e un truc imortel, care nu are cum sa dea gres, pentru ca sunt prea multi, din ce in ce mai multi cei care stau in cale, adica toata lumea. Demascarea generala trebuie sa continue, ca orice show. Huliganismul e un stil de viata, iar fara ura justificatoare, nimic din toate astea nu exista.
O fi aducand sexul satisfactii, dar ura te face cu adevarat sa simti ca traiesti.
Iar ura pluteste in aerul inmiresmat al primaverii, clinchetind in lanturile cainilor, pentru ca s-au dus timpurile in care tatal meu ii raspundea unui securist care-l intreba de ce nu striga Ura! la trecerea lui Ceausescu pe Calea Victoriei: Eu nu strig ura. Ura o port in suflet!
publicat 14 aprilie 2007 in evz
Lasă un comentariu
14 April 2007 la 14.04.2007 03:30
Un exemplu potrivit: LoveParade, Bucuresti, 2006, daca nu ma insel. La TV cadre cu babe aproape isterice si cu pseudosfinti invocand cazane cu smoala si impartind blesteme in dreapta si-n stanga. Apoi, in metrou, un om a fost batut cu cruzime pentru ca a participat la parada respectiva. OK, nici eu nu sunt cea mai toleranta persoana din lume si parerea mea despre LoveParade prefer sa o pastrez pentru mine pentru ca probabil ar trece drept politically incorrect, insa de aici si pana la a lovi un om aproape pana la moarte este o cale lunga. Insa, nu-i asa, acum e democratie si toti facem ce vrem… Vrem sa batem un homosexual in metrou, pai suntem liberi sa o facem, mai ales daca atacam in haita pentru ca stim sigur ca nimeni n-o sa-i sara in ajutor pentru ca frica pazeste pepenii. Vrem sa blestemam in gura mare (mai ales daca stim ca suntem filmati) ? Pai e clar ca putem face asta, doar suntem liberi sa ne exprimam opinia. Nu spun ca trebuie sa iubesti pe toata lumea, ar fi imposibil, insa a-ti varsa fierea in orice moment si pe oricine, asta e deja bolnavicios.
Est modus in rebus, dar incearca sa-i spui asta aceluia care arunca pietre in manifestanti, indiferent pentru ce ar manifesta, important e ca el nu e de acord cu ei. Incearca sa-i spui asta celui care se vede salvatorul uns de Dumnezeu si asezat “in catapeteasma neamului”, care face parada ca salveaza caini vagabonzi si, in schimb, improasca cu zoaie intr-o foaie insalubra pe oricine nu e de acord cu el. Fie iti vor zice ca-i injuri, fie vei deveni, la randu-ti, obiect al murdariei pe care o genereaza. Autocenzura, bunul-simt, astea sunt de mult timp amortite…
Cred ca asta vine din frustrare, din frustrarea de a fi trait atata timp intr-un regim care nu te lasa sa spui ce gandesti. Dar tot eu adaug, in contra mea acum, ca asta poate fi valabil numai pentru cei care au trait in regimul repsectiv. Ce-i de facut cu cei mai tineri, care urasc din vocatie, pentru ca au crescut in familii in care nu au invatat decat ura, cu parinti pe care i-au vazut injurand non-stop in fata televizorului sau langa radio ? Deficitul de educatie este aici mai manifest ca in orice alta parte. Imi aduc aminte de o scena la care am fost martor: pe trecerea de pietoni de la statia Izvor un individ cu un taxi, in mod intentionat, aproape ca a acrosat o fata pentru simplul motiv ca el primise verde de la semafor, iar fata mai avea cinci metri pana la trotuar. Am ramas inmarmurit, si de spaima, dar si de mirare. Este incredibil cum unii vor pur si simplu sa faca rau. Sa faci un bine e deja ceva cu care nu mai poti obtine recunoasterea, daca, insa, povestesti cum ai distrus ceva imediat dupa ce s-a construit, atunci treci drept lider al haitei.
Hate is in the air!
14 April 2007 la 14.04.2007 09:38
eu m-am hotarat – o sa merg la london la “serile mizerabile de exceptie” promise de articolul Mariei Vladescu, tot din evz, tot de azi. acolo o sa fac terapie cu lacrimi, ca sa nu ajung sa urasc si eu pe burtiera.
multumesc democratiei mijloacelor de comunicare pentru alternativa
14 April 2007 la 14.04.2007 14:51
Hate is in the air, vorba celor de la Sikth. La parade a fost cam sinistru ce s-a intamplat. Enfin. Am zis mereu ca se contureaza un nou obiectiv, care le ingenuncheaza pe toate celelalte: sa investim intai in civilizatie.
14 April 2007 la 14.04.2007 17:39
Matei 27:23. Nimic nou sub soare… Noi să rămânem oameni.
15 April 2007 la 15.04.2007 08:59
ce-ar fi sa facem o campanie anti ura. sa impartim o data pe luna intr-o zi oarecare flori la oameni, pe strada, sa dam buna dimineata necunoscutilor, sa sustinem ca dragostea e misto, sa purtam tricouri cu “gicu + geta = love; poate asa ne vom grabi moartea, sau poate o persoana, macar una se va opri inainte sa loveasca un caine in burta.
16 April 2007 la 16.04.2007 16:36
ura asta e specifica prostilor. ca si atitudinea “toti sunt idioti in afara de mine”… unde ati vazut voi prosti care sa laude pe cineva? si unde ati vazut voi prosti care sa aiba ocazia sa vorbeasca si sa aleaga sa taca? eu am blogul pe wordpress, unde exista si un top al paginilor. topul e dominat de bloguri de forma “de ce uram….” barbatii, femeile, sexul, relatiile, pesedistii, liberalii, americanii and so on. felicitari pentru entryul asta, razvan!
(author) 26 October 2015 la 26.10.2015 15:24
[…] Sursa: Exarhu.ro […]
26 October 2015 la 26.10.2015 17:45
Interesant punctul de vedere si in acelasi timp actual (din pacate). Totusi ca de obicei adevarul, sau daca insistam, chiar solutia, nu este chiar la indemana.
Aceasta manifestare a urii chiar in mod violent e nascuta din temeiul de baza al democratiei, libertatea de exprimare. Fara aceasta libertate nu am putea vorbi de democratie.
Problema noastra, a romanilor, nu este lipsa libertatii, ci lipsa educatiei in a ne exercita libertatea de exprimare. Aici ma refer la orice fel de educatie: cultura civica, politica, religioasa si chiar generala. Multora dintre noi le lipseste chiar si cea mai elementara forma de educatie (cei sapte ani de-acasa).
Si atunci este logic ca in momentul cand aceasta majoritate incearca sa se exprime, o face violent, agresiv si de cele mai multe ori in necunostinta de cauza…
Da, avem si oameni inteligenti, cititi si rationali care nu se incadreaza in aceasta turma. Dar din pacate vocea lor firava nu se poate face auzita pe langa strigatele multimii (prosti dar multi)
26 October 2015 la 26.10.2015 23:51
ura este o rezultanta a invidiei. invidia este al saselea simt al speciei umane