era un restaurant cu specific mediteranean.un restaurant frumos,select situat pe malul laculi tei.spun ca era pt ca acum nu mai exista
eram responsabil de bar si de inchiderea restaurantului inclusiv pentru deschiderea de dimineata. realizara mea e acum experienta pe care am acumulato in tot acest timp.ambitios,spirit de echipa,vesel intodeauna.
imi place foarte mult pescuitul.
[in a thick French accent]
The Mask: Hello, Cherie. We meet again. Is it fate? Is it meant to be? Is it written in the stars that we are destined to fraternize?
[Normal voice]
The Mask: I’d like to think so. Ha, ha ha!
Ha! Exarhu! Razvan! Ai putintica rabdare stimabile! Eu te stie pe tine care este!
Braila? check…liceul Murgoci? check…primele tale scrieri, “revista” GNI, check…dupa care “we get lost”, intrucat a trebuit sa parasesc meleagurile mioritice. Damn man! Ai devenit faimos care este…oh well…I guess I’ll keep the money!
Baga mare pe marius.moca@venetian.com.mo
Acuma eu sti ca esti faimos de celebru si ca vine multa lume si fiecare vrea ceva si zice ca iti aduc inapoi maine da dupa aia uita. Asa ca in masura TIMPULUI DISPONIBIL, iti stau la dispozitie cu multe chestii savuroase pe tema “media”.
La multi ani!
nicuniculae:
Si eu am lucrat o vara intreaga la un restaurant dintr-acela, eram barman la dozatorul de bere (pe timpu’ ala era ceva high-tech un dozator de bere intr-un local) si foloseam pahare de plastic transparente de unica folosinta pe care le recuperam la sfarsitul programului de sub mese ca sa le utilizez a doua zi. Daca era peste prin lac probabil ca diversificam si Menu-ul. Nici nu stiu cum a trecut timpul, parca apasase cineva pe butonul FAST-FORWARD iar lumea se misca in viteza pe langa mine, m-am trezit peste doua luni ca din coma dupa ce-au inchis aia terasa iar eu eram tot inclestat de manerul dozatorului dar din robinetul de alama nu mai curgea nimic iar peste mine se scuturau frunzele din salcii. Apoi am suferit o depresie si am vrut sa ma sinucid aruncandu-ma in apa cu tot cu dozator. Daca nu ma salvau unii cu un caiac (sau era canoe? nu mai retin…) si astazi eram prin lac, casatorit cu o sirena.
http://www.erepublik.com/en/referrer/konnarcis3
“Ungaria si Bulgaria au atacat Romania!”
Intrati si ajutati Romania!
era un restaurant cu specific mediteranean.un restaurant frumos,select situat pe malul laculi tei.spun ca era pt ca acum nu mai exista
eram responsabil de bar si de inchiderea restaurantului inclusiv pentru deschiderea de dimineata. realizara mea e acum experienta pe care am acumulato in tot acest timp.ambitios,spirit de echipa,vesel intodeauna.
imi place foarte mult pescuitul.
Glezne cam groase…
nothing to see here, move along!
[in a thick French accent]
The Mask: Hello, Cherie. We meet again. Is it fate? Is it meant to be? Is it written in the stars that we are destined to fraternize?
[Normal voice]
The Mask: I’d like to think so. Ha, ha ha!
Isi bea cafeaua cu Tin-Man…
Whoa! (La comentariul anterior…) Place poza, masa foarte mica, rotunda, faptul ca gagica citea un ziar… Parca femeile nu pre citesc ziare. Sau?
De multe ori ma intreb daca mi-ar fi placut sa traiesc in anii ‘30.
Mai bine inainte de Marele Razboi ca spun batranii ca altfel curgea timpul…
@ana:in general la paris in cafenele nu sunt DECAT mese foarte mici:-)
Ha! Exarhu! Razvan! Ai putintica rabdare stimabile! Eu te stie pe tine care este!
Braila? check…liceul Murgoci? check…primele tale scrieri, “revista” GNI, check…dupa care “we get lost”, intrucat a trebuit sa parasesc meleagurile mioritice. Damn man! Ai devenit faimos care este…oh well…I guess I’ll keep the money!
Baga mare pe marius.moca@venetian.com.mo
Acuma eu sti ca esti faimos de celebru si ca vine multa lume si fiecare vrea ceva si zice ca iti aduc inapoi maine da dupa aia uita. Asa ca in masura TIMPULUI DISPONIBIL, iti stau la dispozitie cu multe chestii savuroase pe tema “media”.
La multi ani!
Nice Kertesz. Mi-am amintit de asta:
http://www.flickr.com/photos/balakov/sets/72157602602191858/
Imi place la nebunie poza, e fantastica, totul este un paradis pierdut in aceasta imagine.
nicuniculae:
Si eu am lucrat o vara intreaga la un restaurant dintr-acela, eram barman la dozatorul de bere (pe timpu’ ala era ceva high-tech un dozator de bere intr-un local) si foloseam pahare de plastic transparente de unica folosinta pe care le recuperam la sfarsitul programului de sub mese ca sa le utilizez a doua zi. Daca era peste prin lac probabil ca diversificam si Menu-ul. Nici nu stiu cum a trecut timpul, parca apasase cineva pe butonul FAST-FORWARD iar lumea se misca in viteza pe langa mine, m-am trezit peste doua luni ca din coma dupa ce-au inchis aia terasa iar eu eram tot inclestat de manerul dozatorului dar din robinetul de alama nu mai curgea nimic iar peste mine se scuturau frunzele din salcii. Apoi am suferit o depresie si am vrut sa ma sinucid aruncandu-ma in apa cu tot cu dozator. Daca nu ma salvau unii cu un caiac (sau era canoe? nu mai retin…) si astazi eram prin lac, casatorit cu o sirena.
Pare din Coffee and Cigarettes
desi Cate Blanchett (cu care tipa din poza seamana) are un segment foarte classy in film.
http://epimirand.blogspot.com/